Preambul
Interesant câte
semnificații scot capul din
aceeași idee exprimată în mai multe moduri.
Ca să încep cu
începutul, inițial mă chinuia gândul că-i musai să vă zic una-două
ori mai multe despre cele trecute prin noi,
cei care eram atunci, în zilele și nopțile care ardeau, din preajma Crăciunului necreștinesc din ’89. Mă gândeam să încep evocând banala remarcă asupra
scurgerii timpului. Ceva precum „privesc peste umăr (dreptul ori ălălalt) la
cei 25 de ani scurși de la acel
moment crucial...” ori „parcă a fost ieri, nici nu știu când au trecut...” ori „ce repede îmbătrânim...” ori altele. Ideea era, ca să depășesc preambulul, că poți să pui pe masă o singură idee da’ s-o vopsești ba în roz, ba
în verde. Ia gândește-te cât de diferit sună „25 de ani” față de „un sfert de secol”. Parcă-i vorba despre
altceva, așa-i?!
Și de-aia voi
încerca să stau departe de judecăți de valoare ori concluzii și să vă spun doar povești. Nu fabulații, doar
întâmplări. Așa cum mi-au fost
spuse și mie, atât de reale pe cât vor fi fost ele în mintea și relatările celui de la
care le-am luat.
