Mă chinuie spasme cetățenești din când în când. Cetățean,
la o adică, poate fi înțeles în sensul direct al cuvântului, membru al
comunității cetății. Unul dintre cei mulți. Nu pot separa propria existență de
a celorlalți. E o axiomă, nu mă mândresc cu acest enunț. Poziția pustnicului este una atât de izolată
și nefirească din perspectiva cvasi-unanimă, încât nu are sens să mă refer la
ea. De unde îl văd eu, pustnicul este cel care își manifestă fronda față de noi
ceilalți, față de modul în care noi reușim să ne bucurăm de viață, așa cum o înțelegem. El vede altfel și are curajul și tăria să se manifeste așa cum simte.