Numa’ ce-am ieșit de la duș.
Să știți că dușul rece nu-i de tot rău. E drept, te zgribulești încă de dinainte de a intra sub jet, îți sare inima-n gât la primii stropi, ba chiar și la următorii. Da’ te speli, că n-ai încotro.
Dar, băieți, ce nostalgii trezește dușul rece!! E chiar un fel de a doua tinerețe! Parcă mă văd acum mai bine de treizeci de ani, strângând din dinți și trăind realitatea așa cum era. Trebuia să acceptăm sacrificii, se-nțelege că nu puteam realiza, patriotic vorbind, cincinalul în 4 ani și ½ fără să strângem din dinți, să privim înainte cu avânt comunisto-ceaușist și să trăim demn într-o perpetuă lipsă de aproape toate cele care-ar fi putut să ne facă viața normală. Era să zic „ușoară”, bine că mi-am luat seama.
