Probabil că oamenii ăia deștepți care înțeleg ce e în mintea noastră vor fi știind când anume se întâmplă. Și de ce. Fiin’că în frageda pruncie mai toți purtătorii de puță visează că vor fi aviatori iar cealaltă jumătate doctorițe. Cum se știe, nu durează mult, până-și dau seama și unii și alții că strugurii-s acri și că, oricum, mai mișto e mecanic ori croitoreasă. Ba și-n agricultură e mult de lucru, la urma urmei.
Și uite-așa, vremea trece, mai o planetară, mai o rochie cu dantelă, mai o recoltă în prag de toamnă. Vine vremea pirostriilor în casa Domnului și unu-doi țânci la repezeală, cât îi patul primitor și nevasta fierbinte. În fine, ce să mai explic, știți și voi. Abureala aia cu aviatorii și doctorițele e de mult risipită-n vânt. Acum vise sunt doar alea din somn, de cum se trezesc viața le pune-n cârcă cele ale traiului de zi cu zi.
Și nu știu cum se face că într-un punct dă năvală peste ei dumneai, Vocația. Boală grea, Vocația asta. Studiile arată că individul lovit de această năpastă se perpelește în somn, e undeva hăt, departe când stai de vorbă cu el și, mai ales, nici că-i mai pasă de ale lui. Da’ știi cum? Nici c-ai crede. Nici de masă nu-i mai arde, nici de ce vede-n oglindă. De ce? Pentru că mai mare-i grija pentru alții.
Cum se mai chinuie el, cum îl ard nevoile altora, cum se topește el pe picioare gândind că celor mulți și obidiți doar în el le e nădejdea. Iar el, iată, se irosește cocoloșind propria familie.
Da’ numa’ stai, c-o să aibă el grijă!
Și se-nscrie în Partid.
Deodată somnul e mai lin, masa-i masă, casa înflorește iar el, el, te uiți cum crește în sinea lui dar mai ales p-afară. Căci, așa cum bine grăiește și cântul, „Partidul e-n toate, În cele ce sunt, Și-n cele ce mâine vor râde la soare”. Eheheei, ce vremuri, ce cântece de slavă! Mă rog, azi nici cântul nu mai răsună nici Partidul nu mai e ce-a fost. Și e păcat, pentru că versul nu-i unul de lepădat, mai ales pentru înțelesul de dincolo de vorbe.
Păi să vedem.
„Partidul e-n toate” – vezi numai cine-i în capul meselor la Dezvoltare, Finanțe și Interne, la Agricultură și la ce mai vreți voi și, de-oți vedea vreun ministru ne-membru scuipați-l, că se deoache.
„E-n cele ce sunt” - logic. Orice om mănâncă, doarme, are-un job ori un business. Se cheamă că toate astea SUNT și Partidu-i cu ochii roată să tragă folos. Din orice ESTE. Doar aerul e gratis, să vedem până când.
„Și-n cele ce mâine vor râde la soare” – se cheamă proiecție de profitabilitate în viitor. Clar din ce se hrănește Partidul azi dar prost ar fi să nu se gândească și la viitor. Vezi, la o adică, chestia cu aerul că deja asta cu soarele e oarecum rezolvată.
Și uite-așa se face că chinul Vocației se ostoiește numai și numai cu tratament de Partid. Partidul e ca o mamă iubitoare, ca un tată grijuliu și puternic și, la nevoie, doctor priceput. Partidul se uită-n ochii bietului membru, citește suferința și nu trece mult că află și leacul. Ba mai mult, îi află locul. Partidul nu se-ncurcă să-l caute de competențe, am chiar îndoieli că vorba asta se mai află în traista lor cu șabloane verbale. Gândesc că fiecare nou membru e instruit temeinic să se ferească de idei, de cuvinte care-l expun, de tămâie și de aghiasmă. Așa se face că, prin definiție, orice membru de Partid se califică pentru orice loc de boier fără calități de meseriaș ci exclusiv datorită meritelor. Bunăoară un membru merituos, care n-a mai prins loc în față, poate foarte bine să conducă destinele neamului dintr-un fotoliu de șef la o comisie, care-o fi ea, câtă vreme carte specifică nu se cere ci doar să fii ... în sfârșit, să fii... cum ești da’ să ai putere.
Că familia lui, de la patuzsopt în Camere și el, tocmai el care a fost, care este, mă rog, nu se cade, coniță, să rămâie fără coledzi.
Se prea poate ca unii ori alții să bage de seamă că la Comisia de Design Găleți de Tablă să fie înfotoliat ditamai șef un membru cu patalama în specializarea Deschizător Uși cu Clanța pe Dreapta. Așa, în paranteză fie spus, pentru că Vocația s-a dovedit o boală de familie, o rudă de aproape a domnului Agamiță... pardon, a domnului în cauză, are o patalama aproape identică, doar că Pe Stânga. Se-nțelege, tot membru plin de merite.
Mă rog, nu e relevant.
Prin urmare, cine stă să bage-n seamă tot felul de cățelanri care latră? Așa că urșii trec, netulburați în ale lor. Și, de-ar fi să vă-ntrebați cum se face că treburile țării merg cum merg iar vouă vă e mereu azi mai rău decât ieri și, cum se vede, mâine-o fi vai de capul vostru, să vă intre-n cap că de vină este fix abilitatea lor de a șterge din lexicoanele proprii vorbe ca profesionalism, responsabilitate, competențe.
Hai La Mulți Ani, sta-le-ar sarmaua-n gât!
Ștefan,
24.12.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu