Mi-e greu să cred că ar fi cineva neatins de exercițiul banal al plimbării.
Vorba lu’ Fereală, membru al clubului și teoretician eminent de chestiuni cu și, mai ales, fără sens. Vă zic mai încolo ce e cu clubul, deocmdată e destul să știți că există și că din el fac parte talentați tăietori de frunze și atenți observatori ai trecătorilor din stânga către dreapta și invers.
Așadar, redau zicerile teoreticianului: nu să ezistă să fie vr’un individ de parte masculin ori corespondența femenină care să nu-și fi urnit corpul personal în ceea ce lumea definește ca „plimbare”.
Asistența cască ochii și unii dintre noi chiar gura. Că cum le zice el, mai rar!
Bunăoară, uite și voi câtă lume mișună de colo colo pe lângă noi, zice Fereală mai departe.
Asistența clatină vertical din cap, unii chiar mormăie „cam are dreptate”. Artistu, ca de obicei, are el ceva de contra.
„ba unii dîntre ei nu se plimbă, bă, berbecule. A ieșit cu treabă, una-alta, ce plimbare! Bați câmpii!”
Eh, dai și tu dîn gură, i-o-ntoarce Fereală. Io nu vorbesc dă ăia cocoșați de sacoșe, ăia e în ezercițiul muncii familiale, dacă pricepi ce vreau să zic. Omu’ trebe să îmbuce oarece, ca să-și mențină tonusul vital.
Moamăă, că bine le zice!
Io zic dă plimbare, adică, mai bine esprimat, dă mișcarea personală de dincolo de muncă, gospodărie ori obligații dă nevastă.
Ne-a prins deja, căscăm cu toții ochii și, cum ziceam, gurile, așteptând urmarea. Clar că Fereală și-a făcut tema de-acasă și acu’ dezvoltă la fraieri.
După ce-am analizat cu date dîn observații fine, po’ să vă spun că nici plimbarea nu e una și-atât. Adică, po’ să zic că pă primu’ loc e plimbarea dă plăcere. Or dă relaxare, dă fugă de stress. Că știți și voi, dacă aveți oleacă dă minte, tot omu’ e încercat dă stress. Dă muncă, de nevoi, dă acasă. Și omu’ musai să scape dîn cînd în cînd și să plimbă.
Își trage nițel suflul, un pic de pauză, apoi zice, ca și când atunci i-ar fi venit în minte: deși, dacă mă-ntrebi pă mine, nu văd rostul plimbării dă genu’ ăsta câtă vreme tot la muncă ori acasă, recte izvorul stressului, te-nntorci
Pauză de linie nouă.
Pă doi ar putea fi în clasament plimbarea terte… tetrat.. tera-pe-utică, zice într-un final cu oarecare efort. Tot pe silabe e mai bine când intri într-un conflict cu limba, dacă pricepeți.
E unii pă care-i chinuie cîte-un necaz dă boală și o parte dîn tratament e mersul pe jos. Dacă căscați ochii mai cu înțelegere, nu numai ca să vedeți pă unde călcați, o să-i dibuiți lesne, aștia au un aer dă oameni cu speranțe mici, și nici nu-i vezi râzând or măcar un zâmbet, acolo. Tristețe, frate!
În punctul ăsta și nouă ne-a cam pierit chefu’, are nene Fereală ăsta un talent să bage omu’n simțiri dă tot felu, dă n-ai văzut!
Mai e, pă trei, plimbare dă interes. Or plimbarea romantică, Vă duce capu’ care-i aia?
Și Fereală se uită întrebător la noi, I se citește o fermă convingere că niciunu’ n-o să fie-n stare să dea un răspuns la temă, d-aia tăcem cu toții ca să ne lumineze el.
Parcă văz ce e-n mintea voastră, zice el mai departe. Dă romantică poate că ați găsi voi vro esplicație da vă-ncurcă interesu, așa-i? Așa-i, că v-am citit dă mult! păi ia gândiți-vă, mânca-v-ar tata, ce e în mintea guguștiucului care plimbă porumbița în parc, pă la umbra deasă, pă alei dosnice? Credeți voi că o ferește dă soare, să nu-i strice tenu? Ori are vr’un interes? Or, mai degrabă, niște interese dă etapă până la ăla final, fraierilor! D-aia plimbare dă interes!
Ei, spune, poți să-l contrazici?!
„Bine că ești tu dăștept”, mormăie Artistu ca să nu tacă. Nu-i dă ieri-de-alaltăieri, știm cu toții că-l apasă când Fereală iese-n față iar noi restul, mai ales el, rămânem dă proști.
„Mai ai vr’un punct la teoria rahatului?”
Păi cum să nu, găgăuță, continuă Fereală bucuros că, iote, iar i-a ridicat fraieru mingea la plasă.
Plimbare instu… intis… insti-tu-țio-nală!
Face o pauză. Dacă până aici am fi putut îngăima câte-o idee pă fiecare categorie, aici ne-a lăsat în pustiu. Tăcem, ne uităm încurcați dă colo-colo, evitând contactul vizual, să nu să citească bezna dîn creierii personali.
Ce-o fi aia, nenică?!
Păi ia ziceți-mi voi mie, dă câte ori v-ați rezolvat voi vro problem la vro instituție, d-aia dă stat, se-nțelege, dîn prima? Că dacă-mi spune mie cineva că s-a dus la primu birou, cerere, ștampilă semnătură, țac-pac a ieșit d-acolo în 10 minute cu chestiunea rezolvată, păi io îi zic ceva dă dulce și-l trimit unde n-a mai fost. Că io gogoși d-astea nu înghit, să fie clar!
Nu! Instituția te plimbă până-ți ia viața și nervii! Șî, dacă ai noroc, dai dă vro duduie neadaptată la sistem, la instituție, care, după vro 3 săptămâni de plimbări, te rezolvă.
„Daa…”
„Așa-I, tu-le mama lor!”
„Bă. Știi că ai dreptate!„
„Chiar așa!„
Unanimitate. Trebe să fii idiot să nu pricepi și, mai ales, să nu fii de acord.
Doar Artistu pare să aibă obiecții.
„Vezi că ești tâmpit?” zice.
„Păi asta trebuia s-o pui pă primu’ loc, nu la coadă”
Ștefan, 30.07.2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu