La Măgura de Brașov mai ajunsesem odată. Să tot fie vreo 10 ani de-atunci. Am ajuns, am văzut și-am plect în mai puțin de-o oră. Așa a fost filmul atunci, nu că n-am fi vrut să stăm. Frumos ca-n cărțile poștale! Dacă iubești munții, văile și aerul curat atunci acolo ai vrea să-ți petreci veșnicia, de-ar fi să te lovească norocul vieții fără de sfârșit. Mă rog, înțelegeți voi. Cum se-ntâmplă de obicei, nu-i trandafir fără spini. Vedeți imediat ce vreau să spun.
Ne chinuia dorul de-o ieșire. Mai să se-mplinească juma’ de an de la ultima, așa că puteai citi dorul de ducă ba în priviri lungi spre apus, prin geamul de la bucătărie, ba prin frunzăritul albumelor cu poze din concediile trecute. Gata, e de-ajuns, mi-am zis, hai să vedem unde și când mergem.
A fost să fie Măgura, la Vila ELI.
Pentru doritorul de ieșire întru relaxare e greu să mai găsească loc de huzurit câteva zile mai îmbietor ca Vila ELI. Peisaje cum vă spuneam, liniște și aer curat iar pe site puhoi de păreri elogioase. Tot una și una! Pun mâna pe telefon, „alo, dl. …?! – da, zice dl… - am vrea să venim la dv. din data de până pe data de, zic, că tare-mi place cum arată. – cu drag, zice dl…._- știți, io am mai fost pe-acolo acu’ niște ani și tare greu am ajuns, zic – cu drag, zice dl… da’ ce vreți să spuneți? – păi, drumul, zic. Mi-aduc aminte că bucata aia de drum de la Fântâna lu’ Botorog până la sat m-a albit, vai de suspensiile mașinii mele! – aaa! zice dl. … s-a mai îndreptat, se merge – știți, zic, io am o babă de mașină obosită, dacă mă răstesc la ea îi cad șuruburile, n-aș vrea să-și dea sufletul prin hârtoapele.. – Aaaa!, nuuu, se merge, zice dl. ”
Ce s-o mai lungesc, plătesc un avans, număr zilele până la „data de” și mergem. Eu cu aceeași mașină de acum 10 ani, ăilalți cu una nouă-nouță, abia născută.
Ah, să nu uit, m-a încercat o ușoară greață când dl. … mi-a comunicat cât mă costă tot răsfățul de la vilă. Adică pe site prețul era (și este, am verificat acum trei zile) 80 de lei camera dar înăuntru-i leopardul, vorba aia, de fapt prețul e 100 „că, știți, trebuie să facem focul, căldura, apa caldă…”.
Eh, zic, fie și-așa! Că unde merge mia…
Păi, să vă zic de febra pregătirilor ante-plecare? De numărătoarea inversă? De încântarea anticipărilor? Fac prinsoare că știți.
Dincolo de Zărnești au mijit dezamăgirile. Gropi, gropițe și, ici-colo, cratere. Poți ocoli, câteva, dar vă garantez că nu există trasă fericită oricât ai căuta-o. Și încă nu ajunsesem la porțiunea ascendentă dintre Fântâna lui Botorog și sat care, în amintirile mele, era de vise urâte! Noroc că nu e prea lungă, doi - trei kilometri de drum sinuos, îngust și accidentat.
N-aș zice că mi-a mai trecut când am intrat în sat. În fond, eu și mașina conviețuim de ceva ani, ea gemea din toate suspensiile iar pe mine mă durea sufletul. Așa că unul după altul, gânduri „tandre” la adresa d.lui … s-au tot adunat. „Nu-i 80 ci 100, se merge, se merge…” stați-ar în gât! Ba, să vă spun drept, i-am urat „de bine” și unuia care postase un review liniștitor despre drumul pe care tocmai îmi rupeam mașina.
Ei, dar ce era mai rău nu trecuse încă.
Mai e un detaliu descriptiv pe site care induce un oarecare sentiment favorabil. Adresa. Vorbim de Sat Măgura, Strada Principală nr. care-o fi el.
Dacă mă-ntrebați pe mine, in mintea ăluia care n-a trecut pe acolo se naște, firesc aș zice, o impresie liniștitoare: e Principala, n-are cum să fie proastă. Ei bine, are. Mai ales că ELI nu e chiar la buza satului dinspre Zărnești, ba chiar începusem să mă îndoiesc de GPS care-mi zicea, când am intrat, că mai am vreo doi kilometric și ceva de mers.
Mi-au ieșit pe nas!
Am ocolit ce-am putut dar până la urmă tot mi-au dat lacrimile. Cum să negociezi o porțiune cu șleauri noroioase? O să-mi spuneți că e simplu, încaleci șanțul cățărându-te pe creste. Parol, așa am încercat dar, previzibil, șanțurile au câștigat! Nici nu vreau să-mi amintesc cum s-a auzit, hârjâit amarnit de scut frecat de piatră, tobă plângând, chinuită de șoc!
În următoarele minute eram la vilă. Evident, nici un semn, o tablă, ceva, cu un indicator ori măcar cu numărul care să ne lumineze că aolo-i casa.
Dl…. nu ne-a întâmpinat. E drept, era un alt domn acolo, privindu-ne cum ne uitam, pierduți, după un reper. În fine, eram unde trebuie, n-o mai lungesc, destul să vă spun că pe dl. … l-am întâlnit a doua zi. Multă treabă cu animalele, mi-a spus. Probabil că așa erau rânduite prioritățile în gospodăria dumnealui, întâi animalele.
Corpul de clădire care urma să fie casa noastră pentru 3 zile este chiar la drum. La Principală, ca să înțelegeți. Living mare, poți face un botez dacă nu ai neamuri multe. 5 dormitoare, două băi. Dl. … ne asigurase că n-o să suferim de frig, va face focul cu o zi înainte să sosim. Mi-e greu să mă pronunț, poate-o fi făcut, eu, unul, nu m-am încălzit de-a binelea decât în orele de somn, în dormitor. În living am tremurat non-stop, chiar și îmbrăcat ca afară. Podeaua sloi, aerul rece, calorifere fierbinți doar când am ajuns, pe urmă, încet-încet, și-au pierdut din vlagă. A doua zi, până spre seară, n-am avut parte de foc. A trebuit să-l sun pe dl. … și, împreună, pipăind el coșul centralei, a constatat că „da, aveți dreptate, s-a stins”. În general, din câte se știe, focul care nu primește lemne se stinge.
Ne-am scurtat șederea cu o zi.
Cele de mai sus pot fi, în egală măsură, un review turistic dar și o dezamăgire personală, o revoltă împotriva mea. Probabil că ar fi trebuit să nu accept driblingul ăla cu prețul fals de pe site. Și n-ar fi trebuit „să pun botul” la părerile celor care au postat review-uri. Poate ați observant, o bună parte din aceste păreri trădează scopul pe care se presupune că îl au, acela de a lumina și pe alții care ar putea alege ca destinație de relaxare acel loc, acea casă. Și, în loc de asta, se străduiesc să scrie ceva care să placă gazdei.
Zona e mirifică, după cum vă spuneam.
Accesul, însă, nu.
Și, drept să spun, nici prioritățile gazdei nu mi-au plăcut. Întâi animalele, noi, oaspeții, undeva după. Parcă ceva nu e în regulă dacă pretinzi că te ocupi de turism.
Ștefan, 11.04.20221
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu