11 Noiembrie 2016 – Noaptea Sfântului
Lewandoski
0-3
Zero liniuță trei
Nu-i numai povestea neagră a
unei seri triste. E și un moț peste
mușuroiul maroniu din Șerbănică Vasile numărul 12, fost Vasile Conta.
0-3. Nu mă interesează să pricep semnificația lui 3. Îl atribui, cu
reverența de rigoare, Poloniei. Mă zgândăre să spun câteva vorbe despre 0
(zero). Pe care, cu durere și dezamăgire adâncă, îl echivalez cu ceea ce
înseamnă echipa noastră națională din zilele noastre. Ba, pardon! Mai adevărat
ar fi dacă întindem semnificația peste întregul fotbal românesc.
Și de-aia gândesc că moțul de aseară e numai unul dintr-un șir de dată
oarecum recentă. Vor mai fi fost, în ultimii ani, alte câteva. Chiar acum mă
ajunge din urmă un damf de eșec baltic de-acum vreo 8 ani, o noapte a
fantomelor lituaniene care a bântuit fatal, de vreo 3 ori, o națională
tricoloră (roșu-galben-albastru, ca să nu cădeți în vreo confuzie) ghidonată de
un antrenor de treflă și nășită, din capul mesei, de Nașu’. Ah, să nu uit, la
celălalt capăt stătea Don Corleone. Actualmente, de-ar fi să-i alint metaforic,
două fantome, acolo și ei, bântuite de frustrări. Aproape că-i înțeleg. Păi simplu
o fi să ți se tragă de sub nas frumusețe de ciolan din care ai tot ronțăit
atâția amar de ani?! Ia să vedem: 14 ani primul și nu mai puțin de 17 alălalt. Plini
de realizări, altminteri. Personale, se-nțelege, că despre mersul fotbalului
românesc păstorit de ei stau mărturie
niște evenimente concrete. O competiție internă cenușie, cluburi care mor, centre de
copii și juniori care, acolo pe unde mai sunt, nasc valori cât genunchiul broaștei
(nu faceți greșeala să atribuiți federației sau ligii fenomenul Academia
Hagi!), „perfomanțele” echipelor de club
în competițiile europene și, ca o consecință cât se poate de firească, rezultatele de azi ale naționalei.
Pe urmă ia deschideți ochii mai larg, vă rog, ca să intre în poză și
cei de la baza piramidei (mărturisesc că am fost tentat să folosesc iarăși
„mușuroi” dar n-aș vrea să devalorizez conceptul prin repetiție obsesivă). Dacă
suntem de acord că e cam greu să clădești un fotbal competitiv fără valori
morale adevărate atunci n-ar strica să ne amintim niște pietre de temelie:
numiții Nașu + Corleone, Nea Gigi, Niculae Astra, Bucșaru, frații Giovani și
Victor, Butelie, Nea Jean, cu regret Gică Popescu, Mititelu, Pinalti, Iancu de
Timișoara, Walter. Poate-or mai fi și alții, iertăciune pentru eventuale
omisiuni. Dacă nu este evident, atunci vă spun eu că pe oamenii ăștia îi leagă cel
puțin două lucruri majore, fotbalul și facultatea Jilava (absolvită sau pe cale să). Miroase urât, așa-i? Păi
nu e nițel aberant să așteptăm ceva pozitiv născut dintr-un asemenea ghem de ațe
negre?
PS 1: am încercat cu lămâie, apoi cu Emetiral, apoi cu amândouă. Mi-e
tot mai greu să ascult lătratul necontenit al frustraților la adresa celor care
i-au detronat. De fapt, nu e numai reacția celor rămași fără ciolan, bag mâna-n
foc că au pus destul de-o parte câtă vreme s-au adăpat la țâța vacii. Lor le e
teamă că cei noi or să reușească în demersul lor, relevând, odată-n plus,
dimensiunea dezastrului pe care ei, foștii, l-au lăsat în urmă. Și de-aia
suspectez că au un colț întunecat prin palatele lor unde arde în permanență o
candelă și unde aduc ofrande cine știe cui pentru cât mai multe 0-3, doar-doar
ăștia noi își vor rupe gâtul.
PS2: mai greață chiar îmi este de cei care-i tot țin în viață. Un
oarecare gen de jurnaliști pentru care un raționament ca cel desenat mai sus e
fie imposibil de asimilat fie, de-ar fi să-l înțeleagă, lipsit de importanță. Și
aleg să-și demonstreze, pe lângă atașamentul pentru foști, dimensiunea valorii
lor ca analiști și prezentatori ai fenomenului sportiv.
Ștefan
12 nov.2016
Salut Bubu!
RăspundețiȘtergereDin pacate...Dar in ziua de astazi daca nu ajungi la puscarie nu esti luat in seama si adulat de tineri!
Salut, Laure!
RăspundețiȘtergereE și ăsta un aspect al fenomenului, mama ei de treabă! Și uite-așa ajungem să ne gândim la minți sărace care se adapă la izvoare otrăvite.