Așa, în plan real, e orătania aia trufașă care nu lipsește din nici o gospodărie. În ălălalt plan, nici nu știu de ce i-a fost hărăzit să-și depășească efemerele limite biologice și să dea atâta greutate unui simbol.
În definitiv, după cum bine știe toată lumea, nu are mare lucru de făcut. Habar n-am de ce e așa de țanțoș. Îl văd tot timpul umflându-și pieptul, trecându-și creasta de pe o parte pe alta, ciugulind câte-o grăunță și scrutând ograda preocupat ca nu cumva vreun oponent să-și facă apariția și să-i conteste autoritatea. Ori încercând să impresioneze vreo puicuță mai naivă cu pectoralii lui cei proeminenți. Știi ceva? Ia mai scutește-mă! Ce mare lucru să te dai mare mascul când ți s-a dat, aprioric, o curte întreagă de gagici pe care să le alergi, să le smotocești și să le ce vrei tu ori de câte ori ți se trezește interesul?
Mă rog, nu-s eu ăla care să se amestece în socotelile Creatorului. Doar că uneori mă-ntreb cum de le-a tot dat la unii...
Hai să vă zic: mi s-a pus pe cocoși de vreo doi ani.
Oh, nu că ei au mai multe... nuuu! Cu timpul, m-am lămurit cum stă treaba și în ograda umanoizilor. Și aici Domnul dă, doar că nu bagă și-n traistă.
Mi s-a pus că li s-a dat dreptul să cânte.
Cred că, după ce i-o fi plantat mândrețea aia de creastă, după ce i-o fi pus atâția mușchi pe stern, după ce l-o fi fi dăruit cu pinteni zdraveni ca să-i ușureze călăritul, după ce o fi realizat că n-are cum să-i mai pună cine știe ce creier în sărăcia aia de scăfârlie, după ce-o fi realizat că, pe cât e de mândru pe atât e de sărăcuț la minte și că, la drept vorbind, nu-i corect să te alegi doar cu distracția musai e să și muncești ceva, Domnul i-a hărăzit ca el să fie ăla ce trezește țăranul cel adormit la truda zilnică. Ba i-a presetat și o funcție „snooze”. Știa el bine că nimeni nu sare-n izmene la primul semnal. Așa că l-a pus să trâmbițeze de vreo trei ori pe noapte, ultima strigare fiind, cum se cuvine, în zori.
Stau la bloc, dacă n-o știați aflați acum. De o bună bucată de vreme se tot adâncește dorul de curte, mă tot apasă vecinătățile cu ăia de sus, ăla de jos și vrăjmășia pentru locul de parcare. Mă zgârie pe cortex arabii de de-asupra mea care rostogolesc Alah știe ce prin casă, vorba cântecului, noaptea pe la trei. Și cum somnul meu e unul stresat, dusă e odihna mea.
Ei bine, de vreo doi ani, la toate aceste delicii colocatare s-a mai adăugat unul. Un vecin plecat cu pluta, unul căruia i s-a gripat o rotiță în angrenaj, crește găini. D-alea mici. Fi-miu zice că-s defecte, ca și stăpânul lor, căruia nu i-a crescut mintea destul. Le-a îngrădit un mic spațiu în grădinița din fața geamului său (stă la parter) și, pentru că nu se face să lași de capul lor vreo opt, zece moțate, le-a adus și doi cocoșei. Drept să fiu, tare-s frumoși. Numai că am un of: undeva, pe lanțul trofic, tâmpițeii ăștia fuduli au pierdut informația funcției lor (presupus) utilă. Aceea a trezitului omului în zori. Aaa, nuu! Nu că nu mai cântă. Ei cântă, nici nu știu de unde au atâta volum fiind atât de pitici. Numai că se trezesc cântând ca idioții în special ziua. Mai ales în weekend. Nici vorbă să respecte protocolul încheiat la facerea lumii cu Tatăl nostru, al tuturor.
Și d-aia-ți zic, Doamne, nu-i rău c-ai socotit nimerit să-i pui la muncă, poate că se justifica și funcția „snooze” da’ de ce nu te-ai gândit să le fi pus și un buton „mute”?!
Ștefan,
04.03.2012
Aaaaaaa...Bubule , dragule ...cred ca trebuie sa te muti la curte ca nu se mai poate asa . Cel putin sa ai un motiv in plus pentru care sa fie justificat somnul tau stresat de pasaretul cucurigesc . Ori iti cumperi un animalut de companie ...un vulpoi sa zicem . Si-l faci scapat din cand in cand , numai ca sa dea iama prin pasaretul cartierului .O crabina cu luneta cred ca nu se justifica . E greu sa treci de la tagma pescarilor la cea a vanatorilor ...dupa atatia ani de meserie .:)))))
RăspundețiȘtergereSă știi că tare mă trage ața la o curte, Răducule, numai că nu se prea leagă lucrurile cum aș vrea.
RăspundețiȘtergereHa! Nici că se pune problema să dau cu pușca-n orătănii. Da trebe să zic drept că mi se pare bună rău sugestia cu animalul de casă, da', de n-ar fi cu bănat, aș prefera o vulpiță.
Șî nu-mi mai aduci șî tu aminti, mi-i dor di baltă ca di mămuca...
:-))))))))) Asta-mi aduce aminte de desenul ala animat unde nu mai stiu care personaj se tot chinuia sa doarma si era mai mereu deranjat din somnul al mai dulce de un cocos. I-a aruncat un bocanc in cap, nimic. I-a aruncat doi bocanci, nimic. Atunci s-a enervat, a insfacat cocosul si i-a legat bine-bine ciocul. A doua zi de dimineata, ce sa vezi (a se citi "auzi")? Cu ciocul asa legat cum era, cocosul tot gasise o portita si cucurigea de mama focului cu voce subtirateca din... varful ciocului, bucatica aceea mititica nelegata :-D
RăspundețiȘtergereHeehehe! Și ăla din desene era unu singur, ia gândește-te că ăștia-s doi și cântă pe rând, mama lor de teroriști!
ȘtergereDa' io nu-mi amintesc filmul, cum a făcut personajul să prindă cocoșul?
E la mintea cocosului ca nu trebuie sa te pui cu Cocos ...Are pile sus de tot ! Poti sa-i legi si mama ciocului , el tot o sa cante pe undeva , Ioana !
RăspundețiȘtergereCă veni vorba, Răducule, azi, citind remarca ta de deasupra, mă-ntrebam cum ar putea suna femininul de la cocoș. Găină ar fi prea direct și, mai ales, nesărat. Cocoașă ar merge, dar nu se prea leagă cu subiectul. În final, m-am luminat. Femininul trebuie să fie udrea...
ȘtergereDom'le, e dă grele cu cocoşii. Galici sau "româneşti", zburdă prin toate alea, din ogradă până-n piftie sau cu vin. Demult de tot, acu' o sută de mii de ani, când eram copil, o mătuşă care stătea şi mai stă la curte avea un vecin cu un snop de găini normale şi între ele, un coco pitic, care funcţiona la fel de masculin şi normal ca orice alt mascul din bătătură. Doar că l-a apucat pe vecinul debil să ia şi un coco normal, care, la început, ca orice animal subordonat, şi-a văzut de treaba lui cât era în dezvoltare, dar când a ajuns la maturitate, evident că s-au încăierat pentru muieretul cu pene şi dominaţie. REzultatul meciului n-a fost însă clar. S-au bătut ca chiorii până i-a despărţit debilul, altfel s-ar fi omorât. Concluzia e clară: reproducerea şi hrana sunt nevoi esenţiale peste tot. So, individul, mic sau mare, luptă pentru haremul şi grăunţele lui. Bănuiesc că în final ar fi putut câştiga cel mai mare, nu atât pentru combativitate, ci pentru că era mai tânăr şi mai puternic. ŞI-atunci să vezi cum ar fi putut cădea cu ghearele-n sus de admiraţie muieretul cu pene p-acolo hahahaha...
RăspundețiȘtergereÎți zisei, coană Efimițo. Au tupeu cu carul. Needucați, leneși de n-ai crede (dorm duși noaptea și trâmbițează ziua) rupți total de arborele galinologic, altminteri nu-mi explic cum mama naibii ignoră programarea lor ADNistică. Și trebe să-i dau dreptate lu' fi-miu care-mi zice că neîntregu' ăla de vecin o fi stat cloșcă pe ouăle care-au produs mutanții ăștia. Stai să-ți zic și treaba cu vecinu: e d-ăla de vorbește singur și se enervează că la întrebările lui inteligente își răspunde tâmpenii, umblă pe jumătate gol în majoritatea timpului (ca să știe lumea, jumătatea de jos e acoperită) și uneori are lungi convorbiri telefonice. De unde știu? Păi, e simplu. Omul și-a amenajat biroul tocma' lângă cotețu' de vară al păsăretului, adică o ruptură de fotoliu, o măsuță și un grătar d-ăla de picnic, toate adunat de pe la vreo groapă de gunoi. La picioru' fotelului stă la umbră, invariabil un PET de bere de 2 litri iar pe masă, tronează, ministerial, un telefon din generația 70-80, fără disc și cu receptorul ciobit. Neconectat, se înțelege. Ei și la telefonu ăla își trăiește omu' visul personal din existența lui scrântită. Și cum Doamne iartă-mă ai vrea, mă-ntreabă fi-miu, să fie cocoșii ăia pe bune când stăpâne'lor e de Bălăceanca?
ȘtergereAh, uite acu-mi dau seama că mai am un argument: ăștia-s doi în bătătură și nu se bat pe gagici. Clar că sunt defecți.