Nu prea mă dau în vânt după trimiterile spre epoca de „dinainte”.
Ce e aia „dinainte”?
Aproape că e o axiomă. De-aia o să las chestia asta fără explicații.
Citeam, în vremurile alea, într-o carte cu subiect sportiv, o experiență pe care fetele din lotul de gimnastică al României ar fi trăit-o pe un aeroport ... ori pe o stradă... în USA... ori undeva pe-acolo... să-mi iertați lacunele de memorie, sunt câteva zeci de ani de-atunci. Povestitorul ne zugrăvea grozăvia lumii capitaliste, în manifestările ei cele mai negre, când niște polițiști urmăreau niște răufăcători și trăgeau (de mama focului) cu pistoalele din dotare. În momentele alea, populația din zonă trebuia să se tupilească la pământ ori să se ascundă după câte-un stâlp. Ca-n filmele americane, la o adică!
