Cred
că am mai scris pe-aici, pe undeva, despre protecția datelor personale și
pseudo-legislația care ne ferește de indiscreții și furt de date din
dispozitivele proprii.
Că telefonul, computerul din casa omului ori alte dispozitive cu funcții similare sunt cât se poate de personale cred că e inutil de demonstrat. La fel de inutil este o argumentație care trebuie să demonstreze că tot conținutul unui astfel de dispozitiv este bun personal, fiecare dintre posesori având drept inalienabil la proprietatea și confidențialitatea datelor conținute.
Accesarea fără acceptul proprietarului este, presupun, ilegală.
Accesarea cu acordul acestuia este, firește, permisă.
Deunăzi
m-am crucit iarăși.
Ia priviți:
„Se
afișează permisiunile pentru toate versiunile acestei aplicații.
Această aplicație are acces la:
Identitate
• găsește conturi pe
dispozitiv
Persoane de contact
• găsește conturi pe
dispozitiv
Locație
• locația aproximativă
(bazată pe rețea)
• locația exactă
(bazată pe rețea și GPS)
• accesare comenzi
suplimentare ale furnizorului locației
Telefon
• citește starea și
identitatea telefonului
Fotografii/Media/Fișiere
• citește conținutul
stocat pe USB
• modifică sau șterge
conținutul stocării USB
Stocare
• citește conținutul
stocat pe USB
• modifică sau șterge
conținutul stocării USB
ID dispozitiv și informații despre apel
• citește starea și
identitatea telefonului
Altele
• primire date prin
internet
• vizualizează
conexiunile la rețea
• creează conturi și
setează parole
• împerechează
gadgeturi Bluetooth
• accesează setările
Bluetooth
• acces deplin la
rețea
• citire setări de
sincronizare
• rulează la pornire
• controlează vibrarea
• împiedicare intrare
dispozitiv în repaus
• activează/dezactivează
sincronizarea”
Dacă
mă-ntrebi pe mine, această aplicație are acces la toate cele care se găsesc în
telefonul tău. Odată instalată, ți-ai dat acordul să împarți informațiile de pe
telefonul tău cu, bănuiesc, furnizorul aplicației. Benevol și în total acord.
Eu
voiam doar să plătesc parcarea pe un loc public în București. Mi-am luat seama.
Am bâjbâit vreo douăj’ de minute până am găsit o bucățică de trotuar liberă
între alte două mașini.
Ca
să știți, aplicația pe care am refuzat s-o instalez este „Parking Bucuresti”.
Bineînțeles,
este gratis pe App Store.
Informațiile de mai sus, care detaliază permisiunile pe care utilizatorul le acordă instalând aplicația, nu sunt la vedere ci sunt ascunse în dosul unui buton.
Apropo,
câți dintre utilizatori se obosesc să verifice lista de permisiuni avizate implicit
la instalare?
Ștefan,
04.03.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu