Scrisoare de la Gicu

Gicu ține socoteala mărfurilor din depozitul nostru. Pe vremuri i-am fi zis „magazioner” în zilele noastre se zice „șef department logistică”. De ce „șef” habar n-am, e singur în ditamai magazia.
Om dintr-o bucată, cu simțul măsurii și cu o doză sănătoasă de umor. Toată lumea-l știe ca pe un bărbat care a îmbătrânit cum trebuie și, chiar dacă nu i-o fi fost mereu cald și bine, a rămas cu capul pe umeri, călăuzit de bunul simț.
Mai zilele trecute m-a rugat să dau de cap unei mici probleme de pe computerul lui, tot încerca să dea print screen la o pagină și nu-I ieșea. Așa că trec eu la butoane și, când dau să fac manevra, observ că mi-a lăsat deschisă o pagină de mail.
„Nea Gicule, vrei să dau print screen la scrisoarea asta?!” îl întreb.
„Ce scrisoare?
Aaa!! Nuu!” strigă el la mine din fundu’ depozitului. „Intră pe soft și dă la Facturi la 3.11.2017”
Nu m-a răbdat inima și mi-am aruncat un ochi pe mailul moșului. Era o scrisoare pentru un cineva cu care, se înțelegea din subtext, nu mai vorbise de mult și-acuma îl punea la curent.
„Sunt bine, dacă facem abstracție că îmbătrânesc iar la bagajul de „răsfățuri” se mai adaugă câte una.
Ca să parafrazez un amic, am oleacă de hipertensiune, ceva probleme cardiace, mă cam lasă picioarele, cresc ciorchinii de pe gambe, mă lasă ochii, mă supără stomacul, altminteri sunt sănătos tun.
Da' sunt optimist, aștept pensia.
Toată lumea îmi spune că îmi fac iluzii și că, dacă n-am pus un ban deoparte până acum, șansele să trăiesc din pensie sunt cam aceleași cu cele de a câștiga marele pot la loto.
Da' m-am gândit și cred că am soluția: mă înscriu în PSD, aripa tânără. Mi-am făcut socotelile, cam în 2 ani ajung șef de filială pe sector, peste alți doi în comitetul director pe capitală și, cu voia celui cu coarne, în 5 ani de-aici încolo sunt în Parlament. Deja televizorul meu e setat să se aprindă în fiecare seară pe Antena 3 și, în afară de canalele de sport de la Digi, singurele programe pe care le mai văd sunt HBO și România Tv. Recunosc că mi-e destul de greu, mai ales de când nu se mai găsește Emetiral pe piață iar lămâile sunt din ce în ce mai scumpe dar, cum se știe, dacă ai un țel înalt în viață e musai să și suferi pe măsură.
Nevasta zice că m-am scrântit la cap și că, dacă tot o iau razna și trec din tabăra celor oropsiți și drepți în cea de peste drum, mai degrabă soluția traiului în huzur e în partea ailaltă, la opoziție. Că ăștia care fac și desfac azi (PSD-ul, vezi bine) n-or mai duce-o mult și că mâine-poimâine plăcințile cele grase de la buget s-or coace în cuptorul PNLului. Hm, n-ar fi prima oară când e diferență de opinii în casa noastră și nici n-ar fi surpriză ca femeia să fi dibuit p-a dreaptă dar eu am argumentul meu. Acuma te-ntreb și pe tine: s-or fi deșteptat oare ăia care pun ștampila pe candidați negri ca tuciul, plini ce bube-n cap, ba chiar indivizi care trăiesc prezentul după gratii dar sunt, vai nouă, cap de listă electorală? Păi n-am eu dreptate? Și-ți mai zic ceva: vezi numa’ cam ce iese pe poarta școlilor de azi, că, vezi bine, ce interes avem să-I facem deștepți? Așa că „proști da’ mulți” e chiar o stare actuală cu un viitor garantat. Logic, nu? Ăia răsăriți își văd de drum, că d-aia s-au deschis hotarele. Și rămânem noi, șmecherii și ei.
Vasilica ce mai ”
Aici se termina ce apucase Gicu să scrie, bănuiesc că tocmai vroia să afle una-alta despre membrii familiei pretenului.
În ce mă privește, siderat, am trăit spontan două revelații. Prima că Gicu nu e magazionerul pe care-l știm noi ci ditamai dr. Jekyll.
A doua că s-ar putea să aibă dreptate.
Mai ales că, după cum îi tot repet nevestii, dintre ăia deștepți și cei tembeli, doar primii folosesc guma când se urcă pe femeie.

Ștefan,
11.11.2017