duminică, 30 decembrie 2012

ADN


E un mediu de stocare. Ca un fel de stick la purtător.
Unu’ pe care-l tot cari în oase, sânge, păr și unghii și care salvează diverse date  pe serpentine. Adică informații despre ce anume-ți face rău, câte șanse ai să dai de dracu’ într-o anume conjunctură, la o anume cotitură și, dacă ai destulă minte să pricepi, niște trageri de mânecă de genul „de chestia asta ori aia ai face bine să te păzești”. Ăia care știu citi pe spiralele-alea poa’ să afle cam ce-ți place și care anume provocare te-ar putea pune, de fiecare dată, pe jar. Și să nu-i reziști. Pui botu’ garantat, nu contează câte argumente de bun simț ți se pun de-a curmezișu’.

vineri, 25 mai 2012

Cuvenita plecăciune, meseriașule!


Uneori jocul coincidențelor te pune pe gânduri.
Ieri, alaltăieri, scuturam praful de pe amintiri cu drumeții. Și ne uitam, Maia și eu, pe câteva poze și filmulețe de prin verile trecute. Știu, o să-mi spuneți că se apropie luna iunie când, zice tradiția, e musai să-ți clătești sinapsele îmbâcsite în ligheanul unui relaș de măcar o săptămână. Lasă, nu-mi mai ziceți, nu despre vacanțe vreau să vă vorbesc.

miercuri, 9 mai 2012

Dureroasa bucurie


M-am gândit că poate exista bucurie și într-un fior care doare. Că o aripă de duioșie îți poate gâdila sufletul chiar atunci când lacrima îți arde obrazul. 

vineri, 4 mai 2012

Cei care țin cald sufletului


Nu sunt mulți.
Uneori, când îți dă brânci câte-un gând chitit pe evaluări,  poți să te pornești să-i numeri. Dacă  vei fi fiind într-o dispoziție senină, nu-i exclus să nu-ți ajungă degetele de la mâini. Sfatul meu, într-o atari situație,  e s-o iei de la capăt cu numărătoarea. Nu imediat. Doar după ce te-ai limpezit la cap.

luni, 23 aprilie 2012

Anomalia Breivik


Are un nume, ca orice om obișnuit. Anders Behring Breivik.
Dar nu este un om obișnuit. Este un individ cu principii puternice. Foarte puternice. De nezdruncinat. O piatră, un munte. Nu-i la îndemâna oricui să pregătească o bombă, s-o plaseze și s-o detoneze într-un loc unde omoară opt oameni. Și asta nu-i tot. Deplina demonstrație a caracterului său puternic vine după aceea: încă șaizeci și nouă de semeni se sting uciși de gloanțele trase de el. 

miercuri, 18 aprilie 2012

Dreptul la viață

Încheiasem o zi al naibii de lungă. Cocoșabilă. Nici unul dintre cei care stăteam acum în jurul mesei, după ce ronțăisem cina, nu arăta din cale afară de proaspăt. Nu că am fi moțăit, să ne-nțelegem. Făcusem bine ce avusesem de făcut peste zi, mâncarea nu fusese deloc rea, vinul era bun, subiectul de discuție interesant.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Încă o Sărbătoare împreună


Vine Paștele!
Vei fi înroșit ouăle, vei fi șters praful de prin cotloane.
Vei fi lepădat supărările, norii și gândurile rele.
Să-ți fie Sărbătoarea liniștită și luminoasă.
Sărută-i pe cei dragi, zâmbește-le prietenilor.
Să-ți deie Domnul bucurie și sănătate!

Ștefan,
14.04.2012

marți, 10 aprilie 2012

marți, 27 martie 2012

marți, 13 martie 2012

La frizerie


În sat, nimeni nu trece pe lângă cineva fără să spună „bună ziua”. Cum altfel?  Ăsta e unul dintre învățurile de căpătâi care fundamentează cei șapte ani de-acasă. Doar Tinica mai umblă câteodată așaa, absentă, ca și cum ar umbla în somn. Mai trece uneori pe drum privindu-te-n ochi și alunecând pe lângă tine de parcă nu te-ar fi văzut. Lumea o știe și nu-i poartă pică, asta-i Tinica, altfel decât ăilalți, da-i fată bună și o frizeriță a-ntâia.

duminică, 4 martie 2012

Cocoș

Așa, în plan real, e orătania aia trufașă care nu lipsește din nici o gospodărie. În ălălalt plan, nici nu știu de ce i-a fost hărăzit să-și depășească efemerele limite biologice și să dea atâta greutate  unui simbol. 

vineri, 24 februarie 2012

DRAGOBETE 2012

Perechea




 
Alinul gândului ce doare și mierea potolind amarul,
Lumina care-alungă umbra și-așterne zâmbetul pe chip.
Un orizont scăldat în soare,
Un marinar căutând farul
Și  valul ce străbate marea -și afle liniștea-n nisip.









 

Aud același pas alături, încă din vremuri de apoi,
Neliniștea se stinge-n palma ce răcorește jarul frunții.
Descântecul mă înconjoară,
Ne leagă strâns pe amândoi,
Precum câmpia se întinde și-mbrățișează tandru munții.

 
Vor fi fiind, în altă lume, mulțimi de pași stingheri pe drum,
Singurătăți bântuind timpul, amurguri veșnice și ploi.
Tristeți și elegii postume,
Speranțe prefăcute-n scrum,
O lume fără de săruturi, neîntregiri doi câte doi. 







Firesc, căușul palmei mele se rotunjește cu-a ta palmă,
Și-i legea firii ca tulpina să se-mplinească în petale.
Cerul adânc stropit cu stele,
Furtuni pierdute-n marea calmă,
Și eu, trecând din viață-n viață, topit în gândurile tale.









 Ștefan,
24.02.2012



joi, 9 februarie 2012