A trecut ceva
vreme după electorala prezidențială dar zilele trecute m-am înfiorat de efectul
peren al prostiei asupra celor din jur.
Mi-am amintit ce
le tot spuneam băieților, preocupat să pun în mintea lor adevăruri simple,
folositoare. Simple pentru că aș fi vrut să înțeleagă fără efort ce vreau să
spun, folositoare pentru că orice părinte speră ca odrasla (...lele, în acest
caz) să n-o dea de gard și să aibă parte doar de ce e bun în viață.
Sfatul de
căpătâi a fost „ grijă mare la alegeri!”.
La vremea când
le tot repetam ca un apucat sfatul ăsta de căpătâi nu despre înțelesul
electoral era vorba. Ca să limpezim de la început, nici pe urmă n-a fost, niciodată
n-am sfătuit pe cineva să aleagă, politic vorbind, oarece partid ori pe anume
candidat. Ci despre viață. Despre faptul că, în afară de perioada în care pui
capul pe pernă și dormi, iei decizii, tot timpul faci alegeri. Conștient ori
doar din inerție. E simplu, cum ziceam, nu
există viitor fără alegeri. Consecutiv, nu există alegeri fără consecințe. De exemplu,
alegi să te-mbraci subțire și, consecintă, o să răcești. Ori alegi să mergi pe
strada X și-ți rupi piciorul într-o groapă ori pe strada Y unde îți vei întâlni
viitoarea nevastă.
Cum se întâmplă
în unele situații de acest fel, juniorii au asimilat sfaturile doar în perioada
în care erau permeabili la „ce spune tata”. Firesc, pe măsură ce trecea vremea,
poziția de sfătuitor a părintelui s-a
estompat. Ei câștigau ceva ani și centimetri iar eu realizam că sfaturile mele, pe nesimțite, nu mai au
aceeași greutate. Ei capătă zi de zi propria experiență de viață, d-asta din zilele
lor, nu d-alea mucegăite de-ale noastre, eu mă pierd în căutări. Ei încrezători
că au dreptate, eu disperat că știu prin ce trec.
Într-un final,
mi-am amintit că fiecare generație are propriile repere. Mă abțin să spun
„valori”, câtă vreme e un cuvânt cu înțeles subiectiv, necuantificabil.
