joi, 31 decembrie 2015

TIC-TAC...

2016

Ce mai faceți?
Am avut ceva treburi de rezolvat și n-am mai trecut de multișor pe-aici.
Dar, așa cum bine știți, când anul de azi stă să se stingă cel de mâine pâlpâie promițător după colț. Că de-aia-i vacanța de final de an, să-ți tragi sufletul și să te uiți nițel în urmă ca să ai o bună perspectivă asupra drumului care ți se deschide.
Ce-a fost?
Cam ca la voi.

Câteva zile care mijeau de-a lungul apei, nițel purpuriu, nițel galben de soare. Bucurie în colțul ochiului că sunt, că ești martor, speranță că ziua se va întregi în bucurii pentru mine, pentru tine dar și pentru prietenii tăi.


Câteva zile care-și isprăveau timpul în apusuri vineții, dincolo de dealuri, la adăpost de nori desenați în fiori sângerii.
Alte, multe, zile cenușii, fără viață, doar din cele care risipesc timpul fără rost.
Și noi, trecând prin toate, împlinindu-ne viața, trăindu-ne destinul.
Gândesc  toate astea pe când mă bărbieresc, uitându-mă la cel din oglindă. Mă gătesc pentru noaptea dintre ani. Stau acolo, în fața oglinzii, și-mi dau seama  că cel care mă privește suferă de o dualitate inevitabilă. E el, cel care trăiește odată cu timpul, sunt eu, adică el și încă ceva, un abur care nu piere...
Eh... gânduri de om care-și rade barba!
A mai trecut un an, prieteni!
În ce mă privește, sper să am mereu înțelepciunea să accept ce-am trăit ca pe un dat.
Ce mi-o fi dat să mai trăiesc? Sper să fiu la fel de înțelept și să primesc zilele care vin ca pe un dar.
Același gând bun și pentru voi! Trăiți bucuriile din plin și lăsați tristețile să treacă.


Ștefan, 31.12.2015

marți, 2 iunie 2015

Blatter&Șova ori marțea corijenților

Parlamentul pereților de paie

Până mai acum câteva ore păreau absolvenți amândoi.
Blatter, nițel provocat de oarece opozanți, și-a mobilizat legiunile de sforari și s-a mai îmbătat o dată cu iluzia perenității. Nici nu cerea prea mult, mama ei de treabă. Doar încă patru ani de mișmașuri, aranjamente și voturi cumpărate în dulcele stil al protocoalelor binecunoscute. După aia s-o retrage el liniștit pe-o plajă cu briză blândă și-o să aibă el grijă ca apa să curgă liniștit pe același curs, printre aceleași pietre, rotunjind aceleași conturi.
S-a trezit un DNA de pe la ei să-i răcorească iluziile. A adunat vreo câțiva oficiali FIFA dincolo de un grilaj cu lacăt și lucrurile s-au colorat nițel în cafeniu. N-am dubii că un varan bătrân ca Blatter a simțit cutremurul și-a mai scuturat odată, disperat, din clopoței. Au mai colcăit șerpii prin ceața urnelor și au mai scos la iveală, încă o dată, penibil și la umbra eșecului previzibil, încă un blat.
Acu’ numa’ câteva ore, Blat-ter s-a victimizat dându-și demisia. Abia-abia îmi stăpânesc lacrimile!

Dinspre Șova bate vânt amarnic de pușcărie. O știe și el, să nu vă îndoiți de asta. Doar că mocnește acolo, în zgura gândurilor sale, iluzia libertății de după paravan. E doar unul dintre purcelușii din Casa Popo(r)ului  (trei... treizeci și trei, treisute treizeci și trei... mă rog, fără număr!) bântuiți de lupul cel rău din Știrbei Vodă. Oare câți dintre cei care-l apără disperați pe Șova se vor ghemui, la rândul lor, în dosul pereților de paie din Parlament, trăgând nădejde că va fi având grijă purcelul cel mare să aibă undeva, doar de el știută, casa cea trainică din cărămidă inocentă și mortar ne-incriminatoriu care să-i ferească de furtună și lupii cei răi. Și că, din adâncul disprețului față de bun simț și față de noi, cei mulți și prea răbdători, se va naște balaurul cel hâd care să pună botniță lupilor, pe de-o parte și ceață veșnică pe cugetul românilor, pe de alta.
Cine-l apără pe Șova?
Cei de-o seamă cu el, firește. Cei care tot promovează clasă după clasă, grad după grad, limită după limită, examenele incompetenței, tupeului și superlativele minciunii.  
Că nu se tem de judecata Domnului e destul de limpede.
Că nu se tem de judecata oamenilor cuminți, e la fel de clar.
Dar de ce s-or teme oare?!
Oare câți dintre ei pot măsura cu gândul limita răbdării noastre?

Ștefan,
02.06.2015

duminică, 12 aprilie 2015

De Paști...

Un gând pentru voi

De bucurii să aveți parte!
Nici umbre-n casă nici tristeți în cuget!
Speranță și iubire, iată, e primăvară și Hristos a Înviat!



Ștefan

12.04.2014

marți, 17 martie 2015

Mezalianță

Vecinu’ Mitică și-a scos, ca în fiecare zi, cățelușa la plimbare.
E una dintre ocaziile nu tocmai dese  în care  am vreme să beau o cafea privind, din balcon, o felie de viață. Acuma fac o incursiune înapoi, imaginară, în lumea satului unde-am făcut ochi. Încerc să-l plasez acolo pe Mitică agățat de lesa potăii. Nu se potrivește nicicum. Știți bine de ce.

duminică, 15 martie 2015

Big Brother Booking


La fel de bine aș putea suna adunarea acasă, la un ceaun, un karaoke și-o felie de tort marca „Maia”.  Ca de obicei, n-am avea loc în casă.

marți, 24 februarie 2015

Prea puțin...

Doar o viață
Mă-nvăluie tristețea înțelegerii că eternitatea-i  dincolo de gând iar eu nu voi fi putut  petrece cu tine decât o viață

Nu-i ceas de numărat trecut
Sau dor de visul fără rost.
Nu-i  seara plânsului pierdut
Pentru ce e, pentru ce-a  fost.

Nu-i  vremea strigătului mut
Implorând clipele ce curg.
Nu-i aburul  în trup de lut
Ce se topește spre amurg.

Nu-i  viață strânsă într-un vas,
Ori risipită-n nicăieri,
Nu-i  grija pentru ce-a rămas
Oftând după ziua de ieri.

E doar privirea spre-napoi,
Și un reproș către destin:
Ne-ai dat timp de trăit în doi,
Însă  o viață-i prea puțin!

Ștefan,
19.02.2015 

miercuri, 21 ianuarie 2015