Au fost demarate
cercetări.
Știți voi, uneori
natura se plictisește de șabloane și o mai ia razna. Ne mai minunăm când auzim
de câte-un vițel cu 5 picioare, câte-un pui pe bătătură cu două capete, ocazie
cu care unii dintre noi își scuipă-n sân, a lucru necurat.
Dar mai greu de
asimilat este deviația de la normal a unuia de lângă noi, unul croit aparent firesc,
așa cum a lăsat Ăl de Sus, două mâini, două picioare și toate cele anatomice la
locul lor și în deplină bunăcuviință. Păi cum Doamne iartă-mă să nu mă
nedumeresc? Ce, voi nu v-ați închina? Tot românu’ știe măcar două-trei perle de
înțelepciune strămoșească, rod al experienței de viață mioritică. Vorbe pline
de miez sunt numai bune ca să-nețelegem sufletul românului și atitudinea lui
față de aspectele vieții de zi cu zi. Bunăoară, dragostea față de vecin și
preocuparea pentru sănătatea caprei acestuia. Ori, în alt plan, sănătoasa
poziție față de muncă, slujbă și salarizare. Că de-aia se zicea în popor „Și? cum
facem? ne mai dați ceva ori rămânem cu ce-am furat?” ori „voi vă faceți că ne
plătiți, noi ne facem că muncim”. Sau „timpul trece, leafa merge”.
Românu-i croit să tragă multă spuză pe turta personală.
Românu-i croit să tragă multă spuză pe turta personală.
De când mă știu
el aruncă un ochi peste gard și se pune pe numărat caprele vecinului. De-or ieși
mai puține decât ieri, apăi o fi taman bine.
Tot de-o vreme visul
românului e o slujbă bună, cu muncă puțină și bani mulți. Că doară cine-ar zice
„ia-mi Doamne?!” Și-n zilele noastre Domnu’ e Măria-Sa Statul. La Stat viața și
munca e ajustată numa’ potrivit pentru băieți și fete pe care Stăpânii, ăia
aleși la urne mai ales, îi cunosc îndeaproape, că sunt din neam. Așa că poți să
pui prinsoare că prin împărăția birourilor de la Stat o să tot găsești ba un nepot, ba o
nepoată, ba vreo rubedenie de-a nașului unui Cineva. Angajați prin concurs,
firește. Pricepuți la ce au de făcut precum o babă la mitralieră. Da’ nu-i nici
un bai, mi-aduc aminte de altă vorbă înțeleaptă: „la noi la calorifere multă
minte nu se cere, să fii prost să ai putere”. Așa că rubedenia „zace ca bou pă coadă” într-un
post care s-a ivit taman pentru el și prestează exact munca pentru care a fost
angajat. Să facă nimic. Până una-alta să se mulțumească, acolo, cu 1200 – 1300 de
euro pe lună. Și, de-o fi răbdător și nu uită să zică săru-mâna, în doi-trei
ani îl avansăm, ce dracu’!
Și uite de-aia îi
iau acuma „omului altfel” probe ADN.
Omul Altfel s-a
trezit într-o bună dimineața că nu mai suportă viața la biroul de la Stat în
care primește bani frumoși doar pentru a semna condica.
Nedumerit?
Păi cum aș putea să nu fiu?! Ba și-ngrijorat nițel!
Mi-am zis că dumnealui
o fi vreun pui de cuc. „Ăsta, vorbeam cu nevastă-mea, a nimerit acolo din
greșeală, pun prinsoare că nu-i plasat nici de nașu’ nici de tacsu’. Păi cine-a
mai pomenit să-ți dai demisia pentru că ai o slujbă unde nu faci nimic cât îi
ziulica și-ncasezi bani frumoși la care cei mai mulți nici nu visează?!”
Apoi am gândit că
nu-i român. Și-am băgat de seamă cum îl cheamă: nu, nenică, român sadea!
Hm! Dar dacă o fi
având vreo deformație genetică străină de neam? Dacă mâine-poimâine ne stricăm
cu toții și ne apucăm să muncim temeinic doar de dragul de a ne face treaba cum
se cuvine?! Dacă ne pomenim că în slujbele alea grase de la Stat vor funcționa
doar d-ăia anormal de competenți, puși acolo pe principii defecte, străine de
rubedenii, cum ar fi profesionalism de exemplu? Ce ne facem? Dacă ne paște vreo defecțiune d-asta la nivel național?!
Nu de alta da' se-alege praful de zicalele alea suculente din folclor. Nu tu o capră care crapă, nu tu
furăciune de la stat, nu tu muncă fără trudă. Păi ce facem? Ne batem joc de tradiții, ignorăm obiceiuri sănătoase?
- Nee! zice nevasta. Precis e de la Covid!
Ștefan,
17.02.2023
