duminică, 20 octombrie 2019

Istoria la zi și contribuția majoră


După vot, mi-am temperat pornirea euforică.
Începând cu Decembrie 89’  mi-a fost dat să trăiesc câteva momente pe care, dat fiind starea de dinainte, le-aș fi putut socoti numai bune să mă-mbăt. De la momentul inițial, când am scăpat de Ceaușescu, până la sfârșitul erei Dragnea. Un final în doi timpi, Dragnea la locul lui, pupila în zona jenantă a istoriei.  De la beția din acel 22 Decembrie la amețelile ulterioare. Mai toate urmate, firesc fiziologic, de mahmureli.
Așa că m-am bucurat cu reținere.
Doamna de plastilină a politicii mioritice a plecat. Nici ea nu știe unde. Nici n-are importanță, a fost destul să fie „o femeie civilizată, neconflictuală,  deosebit de comunicativă” care „nu s-a dezis niciodată de inițiativele ... de îmbunătățire a legilor justiției”. Competentă, la o adică, să conducă un guvern în România.
Vai nouă!

sâmbătă, 12 octombrie 2019

Trotuarul și orașul

Trotuarul ar fi fost unul normal, croit pentru necesitățile firești ale cetățeanului. De la gard până la bordură măsoară vreo 3 metri, poate nițel mai mult. Adică destul cât să circule o mamă și-un tată care-și plimbă bebicu-n cărucior pe un sens și, eventual, alții la fel care-ar merge pe celălalt sens. Fără să se izbească unii de alții.
Numai că București e un oraș marcat, la tot pasul, de cei care-l locuiesc. Ar fi putut fi invers, orașul să-și pună amprenta personalității asupra cetățeanului, dar nu e. Dintr-o rațiune simplă, nu-i destul să ai statut de capitală ca să și arăți precum alte capitale. Eventual europene, dar nu-i musai.