marți, 24 februarie 2015

Prea puțin...

Doar o viață
Mă-nvăluie tristețea înțelegerii că eternitatea-i  dincolo de gând iar eu nu voi fi putut  petrece cu tine decât o viață

Nu-i ceas de numărat trecut
Sau dor de visul fără rost.
Nu-i  seara plânsului pierdut
Pentru ce e, pentru ce-a  fost.

Nu-i  vremea strigătului mut
Implorând clipele ce curg.
Nu-i aburul  în trup de lut
Ce se topește spre amurg.

Nu-i  viață strânsă într-un vas,
Ori risipită-n nicăieri,
Nu-i  grija pentru ce-a rămas
Oftând după ziua de ieri.

E doar privirea spre-napoi,
Și un reproș către destin:
Ne-ai dat timp de trăit în doi,
Însă  o viață-i prea puțin!

Ștefan,
19.02.2015