miercuri, 22 iunie 2016

România la EURO 2016: „PUNE-O PE AVARII, NU STĂM MULT!”

III

Interese adiacente
Fotbalul a încetat de mult să mai fie un joc.
E un produs comercial care se vinde. Consumatorul e definit de o masă atât de largă încât gradul de absorbție e uriaș. Fotbalul, în acest context, nu poate fi sub nici o formă un produs exclusivist, rafinat și adus la standarde pe care să-l agreeze doar elitele. Fotbalul e un produs care se vinde la pachet cu X….bier și semințe Y…line. Punct. Antiperspirant, bere și răcoritoare, carduri bancare și camioane.

marți, 21 iunie 2016

România la EURO 2016: „PUNE-O PE AVARII, NU STĂM MULT!”

II

Fenomen de masă.
Interesant de văzut cum se desfășoară orele de sport în școli. Aș propune televiziunilor sportive să nască emisiuni pe tema asta. Digisport, Sport.ro, DolceSport sau cum s-or mai numi, mergeți în școli și arătați românilor cum știu profesorii de profil să-și facă treaba. Și școlarii, totodată. Zău că tare important ar fi să puneți camera pe grăsuneii care au scutire de efort fizic. Apoi n-ar strica să-l întrebați și pe medicul care a emis scutirea de ce boală suferă  copilul. P-ormă aruncați un ochi pe abilitățile profesorului de sport. Tehnice și pedagogice, vă asigur că o să vă ia cu fiori. Negri.
De unde vin fotbaliștii

luni, 20 iunie 2016

România la EURO 2016: „PUNE-O PE AVARII, NU STĂM MULT!”

I

Ne-a bătut Albania.
Confirmare înseamnă  să scapi de îndoieli.

Nu poți avea  permanent certitudini.  Lumea zice că, dacă ai cât de cât ceva minte și o folosești, vei descoperi mereu câte-un motiv să nu fii sigur de aia ori de ailaltă. În context mintoșii din această categorie emit gândiri de genul   „ numai proștii au certitudini”. Evident că au dreptate, dar faptul că au grijă ca această afirmație să-I excludă nu înseamnă că-I și includ pe ei în grupa mare.

miercuri, 8 iunie 2016

Premolarul - Sau despre necesitatea de a rămâne neîntrerupt inteligent

Nu-i doar despre dinți. Nici numai despre dentiști. E și o relație. Inevitabil născută din durere. Mi-ar plăcea imaginea șamanului care dă cu fum și incantații și-mi ia durerea cu mâna. Nu tu injecții în gingii, albinuțe bâzâind stresant în gură, senzația că acu-acu o să-mi scape freza aia pe gât. Mă imaginez stând cuminte cu picioarele strânse sub mine, ritualic, relaxat sub beția fumului, eliberat la final de orice durere. Vindecat definitiv, la o adică. Trecând apoi din poziția suferindului în cea a preafericitului  slobod de dureri. Pot să mă văd prieten veșnic cu cel care m-a eliberat și care mi-a cruțat integritatea dentiției. Pot să mă văd ridicându-mă și dând cuvenitul obol vrăjitorului. Plicul, dacă vreți.
Apropo  de plic.

vineri, 3 iunie 2016

Premolarul - Sau despre necesitatea de a rămâne neîntrerupt inteligent

Pe urmă, din câte-mi amintesc, au mai fost vreo doi care nu m-au marcat cu amintiri. Șterși, fără personalitate, ceea ce, în contextul dat, conchid că a fost un lucru pefect pozitiv.
Următorul remarcabil, în ordine cronologică, a fost dentistul de la cabinetul școlar. Socră-miu, Domnul să-l țină de-a dreapta sa! mi l-a recomandat ca fiind un dentist de primă mână. Nu mai știu cum îl chema, o să-i spun Cornel.