duminică, 20 octombrie 2019

Istoria la zi și contribuția majoră


După vot, mi-am temperat pornirea euforică.
Începând cu Decembrie 89’  mi-a fost dat să trăiesc câteva momente pe care, dat fiind starea de dinainte, le-aș fi putut socoti numai bune să mă-mbăt. De la momentul inițial, când am scăpat de Ceaușescu, până la sfârșitul erei Dragnea. Un final în doi timpi, Dragnea la locul lui, pupila în zona jenantă a istoriei.  De la beția din acel 22 Decembrie la amețelile ulterioare. Mai toate urmate, firesc fiziologic, de mahmureli.
Așa că m-am bucurat cu reținere.
Doamna de plastilină a politicii mioritice a plecat. Nici ea nu știe unde. Nici n-are importanță, a fost destul să fie „o femeie civilizată, neconflictuală,  deosebit de comunicativă” care „nu s-a dezis niciodată de inițiativele ... de îmbunătățire a legilor justiției”. Competentă, la o adică, să conducă un guvern în România.
Vai nouă!

sâmbătă, 12 octombrie 2019

Trotuarul și orașul

Trotuarul ar fi fost unul normal, croit pentru necesitățile firești ale cetățeanului. De la gard până la bordură măsoară vreo 3 metri, poate nițel mai mult. Adică destul cât să circule o mamă și-un tată care-și plimbă bebicu-n cărucior pe un sens și, eventual, alții la fel care-ar merge pe celălalt sens. Fără să se izbească unii de alții.
Numai că București e un oraș marcat, la tot pasul, de cei care-l locuiesc. Ar fi putut fi invers, orașul să-și pună amprenta personalității asupra cetățeanului, dar nu e. Dintr-o rațiune simplă, nu-i destul să ai statut de capitală ca să și arăți precum alte capitale. Eventual europene, dar nu-i musai. 

vineri, 27 septembrie 2019

Părul și oglinda


Individul care mă privește zilnic din oglinda de la baie este, progresiv, nemulțumit. E o bună bucată de vreme de când tot are impresia că vechitura asta de pe perete trebuie aruncată, e plină de umbre,  ambiguități ba uneori chiar de tupeu. Pare să ascundă intenționat rozul sănătos, să scoată la iveală zonele obosite de sub ochi și să falsifice raportul firelor de păr.
Revoltător!
Ar trebui să funcționeze o oarecare discreție. Un filtru, o reținere. Nu te apuci tu, oglindă personală, din baia personală, să scoți în evidență ceea ce, de bun simț, ar trebui să rămână în casă! Ok, știm cu toții ceea ce nesimțita habar n-are, acum hăt, niște ani, mă uitam insistent în ciob sperând ca puful de deasupra buzei să se fi înnegrit oleacă, semn că azi-mâine, oi fi pui de bărbat. Nici nu vreau să pomenesc de secvența ailaltă, acum hăt… niște ani, har Domnului că ‘mneai nu e martor, când mă uitam la puful de sub… lasă, nu e important.
Trebuie făcut ceva!

miercuri, 4 septembrie 2019

Agresiunea protecției confidențialității asupra confidențialității


Dacă veți fi fiind destul de „fezandați”, poate vă amintiți că circula un banc, acum vreo 35-40 de ani, cum că oamenii se temeau să mai aprindă veioza ori  aragazul. Pe la radio și Tv, singurele canale de comunicare „în masă” la acea vreme, tovarășul și tovarășa erau prezenți  în orice emisiune, direct ori prin ricoșeu. Așa că cetățenii suprasaturați  suflau și-n iaurt.
Azi, cu voia Domnului, ne e dat să trăim o eră incredibilă. Vreau să spun, incredibilă prin prisma a ceea ce puteam să ne imaginăm pe vrema aia. De la scrisoarea din armată la scrisoarea online. De la bătut magazine pentru cumpărături la țopăit ici-colo pe saituri. De la scuipat pe degete să dai pagina bunicului „Sportul” la unul-două-enșpe clickuri pe pagini virtuale de sport.
Răsfăț! Mură-n gură!

sâmbătă, 31 august 2019

Fierbințelile vacanței


Vacanța, de-ar fi să forțez o analogie, e perioada aia pe care o aștepți „ca mortu’ colacu’”.  
Am avut, preț de-o clipă, tentația să dezvolt ideea cu mortul și eventuala lui foame de colac, bine că mi-a trecut, revăd titlul și-mi dau seama că o luam razna.
Pentru vacanță te pregătești cam de când s-a terminat cea de dinainte. Adică te-ntorci acasă din cea actuală și, pe lângă tristețea finalului, îți optimizezi tonusul gândindu-te la cea de anul viitor. Musai să clădești un echilibru, știți bine.