luni, 30 decembrie 2019

Alegerile lui nea Gheorghiță


A trecut ceva vreme după electorala prezidențială dar zilele trecute m-am înfiorat de efectul peren al prostiei asupra celor din jur.
Mi-am amintit ce le tot spuneam băieților, preocupat să pun în mintea lor adevăruri simple, folositoare. Simple pentru că aș fi vrut să înțeleagă fără efort ce vreau să spun, folositoare pentru că orice părinte speră ca odrasla (...lele, în acest caz) să n-o dea de gard și să aibă parte doar de ce e bun în viață.
Sfatul de căpătâi a fost „ grijă mare la alegeri!”.
La vremea când le tot repetam ca un apucat sfatul ăsta de căpătâi nu despre înțelesul electoral era vorba. Ca să limpezim de la început, nici pe urmă n-a fost, niciodată n-am sfătuit pe cineva să aleagă, politic vorbind, oarece partid ori pe anume candidat. Ci despre viață. Despre faptul că, în afară de perioada în care pui capul pe pernă și dormi, iei decizii, tot timpul faci alegeri. Conștient ori doar din inerție.  E simplu, cum ziceam, nu există viitor fără alegeri. Consecutiv, nu există alegeri fără consecințe. De exemplu, alegi să te-mbraci subțire și, consecintă, o să răcești. Ori alegi să mergi pe strada X și-ți rupi piciorul într-o groapă ori pe strada Y unde îți vei întâlni viitoarea nevastă.
Cum se întâmplă în unele situații de acest fel, juniorii au asimilat sfaturile doar în perioada în care erau permeabili la „ce spune tata”. Firesc, pe măsură ce trecea vremea, poziția de sfătuitor a părintelui  s-a estompat. Ei câștigau ceva ani și centimetri iar eu  realizam că  sfaturile mele, pe nesimțite, nu mai au aceeași greutate. Ei capătă zi de zi  propria experiență de viață, d-asta din zilele lor, nu d-alea mucegăite de-ale noastre, eu mă pierd în căutări. Ei încrezători că au dreptate, eu disperat că știu prin ce trec.
Într-un final, mi-am amintit că fiecare generație are propriile repere. Mă abțin să spun „valori”, câtă vreme e un cuvânt cu înțeles subiectiv, necuantificabil.

vineri, 27 decembrie 2019

Despre fotbal, ieri în Trivale, azi prin Giurgiu

Și nu numai...

Să nu mă-nțelegi greșit, am crescut mai la vale de Colentina, unde, după ce ai trecut de gura Oborului către Doamna Ghica, era posibil să vezi pomi albi pe marginea drumului și borduri roșii pe de lături.
Nu era întâmplare, ca să știi.
Nu era cale să trăiești acolo fără să știi oarece nume pe care, când le rosteai, unii să lăcrimeze clătinând pozitiv din cap, alții să te privească încruntați. Nu-s trufaș, dar am aruncat un ochi pe o pagină de net unde găsești o listă după alfabet. Doar ca să trezesc amintiri vechi și să am cu ce să-mi pregătesc apărarea, vine văr-miu la mine mâine să-mi zică La Mulți Ani și să pună note la vreo 4 sticle de Crâmpoșie de Drăgășani de la ălălalt văr, dinamovist și el. Bea, se strâmbă când zic „Pârcălab” ori ”Dumitrache” și pune pe masă Bazil Marian și gemenii Dumitriu II-Ionescu.
Și, dacă tot avem informațiile la un clic distanță, dăm drumul la amintiri.
N-a crescut p-aicea. Știu sigur că prin Giulești circulă un virus similar, o altă formă de A(F1-M) de la A -  Atins iremediabil, F1 de la Fără Remediu, M de la Major.
Vai nouă!

miercuri, 25 decembrie 2019

CRĂCIUN 2019

Să vă fie bine!

Să nu vă-ncerce necazuri, ci doar zâmbete și glume,
Bucurii și-un sac cu daruri de la cel mai darnic Moș,
S-aveți masa plină ochi cu tot felul de legume,
Cum ar fi cârnați, sarmale, și, pe lângă, caltaboș.

Nici să știți ce-s alea lacrimi, ori durere, ori suspin,
Doar din cele bune fie-n sac, bine-nțeles.
Iară noi, pe lângă Moșul, vă urăm s-aveți din plin
Liniște, mereu un zâmbet, sănătate în exces!




Ștefan, 
25.12.2019

duminică, 20 octombrie 2019

Istoria la zi și contribuția majoră


După vot, mi-am temperat pornirea euforică.
Începând cu Decembrie 89’  mi-a fost dat să trăiesc câteva momente pe care, dat fiind starea de dinainte, le-aș fi putut socoti numai bune să mă-mbăt. De la momentul inițial, când am scăpat de Ceaușescu, până la sfârșitul erei Dragnea. Un final în doi timpi, Dragnea la locul lui, pupila în zona jenantă a istoriei.  De la beția din acel 22 Decembrie la amețelile ulterioare. Mai toate urmate, firesc fiziologic, de mahmureli.
Așa că m-am bucurat cu reținere.
Doamna de plastilină a politicii mioritice a plecat. Nici ea nu știe unde. Nici n-are importanță, a fost destul să fie „o femeie civilizată, neconflictuală,  deosebit de comunicativă” care „nu s-a dezis niciodată de inițiativele ... de îmbunătățire a legilor justiției”. Competentă, la o adică, să conducă un guvern în România.
Vai nouă!

sâmbătă, 12 octombrie 2019

Trotuarul și orașul

Trotuarul ar fi fost unul normal, croit pentru necesitățile firești ale cetățeanului. De la gard până la bordură măsoară vreo 3 metri, poate nițel mai mult. Adică destul cât să circule o mamă și-un tată care-și plimbă bebicu-n cărucior pe un sens și, eventual, alții la fel care-ar merge pe celălalt sens. Fără să se izbească unii de alții.
Numai că București e un oraș marcat, la tot pasul, de cei care-l locuiesc. Ar fi putut fi invers, orașul să-și pună amprenta personalității asupra cetățeanului, dar nu e. Dintr-o rațiune simplă, nu-i destul să ai statut de capitală ca să și arăți precum alte capitale. Eventual europene, dar nu-i musai.