joi, 9 iulie 2020

Dieta porcului și reguli de servire

M-au încercat, deodată, mai multe simțăminte.
Întâi am făcut ochi rotunzi a surprindere. Ascultam și nu-mi venea să cred.
Apoi m-am oprit din mestecat, știrea de la televizor a depășit în importanță prânzul și mi-a temperat pofta de mâncare. De fapt, am realizat că, brusc, cotletul  își schimbă gustul. Știrea asta schimbase perspectiva. Am mai ronțăit un boț de brânză și-o felie de roșie, îmi trecuse de carne.
Nu-i a bună.

sâmbătă, 27 iunie 2020

Curat constituțional!


Mi-a fost dat să aflu enunțul acela simplu și deplin în înțelesul său la ceva vreme după ’90. Așa cum am descoperit multe alte lucruri în firescul lor abia după ce ele căpătau sens. Enunțul despre care vorbesc se referă la libertate și, dacă-mi este permis, libertăți. Pe vremea „de dinainte” vorba asta nu însemna mare lucru. Dacă ați trăit vâltoarea, beția și traumele lui Decembrie ’89 cu siguranță veți fi gustat din plin bucuria libertății. Eu unul am plutit de-a dreptul atunci. Încet, încet, lucurile s-au mai potolit iar  perspectiva asupra multor factori noi în viața noastră s-a așezat în diverse forme, unele firești, altele în moduri inedite. Descopeream că mi-a fost dat să trăiesc o altă viață, cu alte coordonate. Fundamental mi s-a părut, dincolo de multele aspecte noi, libertatea. După beție aflam că „libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea altuia”.  Nimic mai simplu, nimic mai natural. Principiul firesc al coexistenței cu acel „altul”. Similar, se aplică perfect și la ceea ce se cheamă drepturile individului.
Astăzi încerc să mă dumiresc cum funcționează acest principiu de facto. Strict raportat la situația momentului, pandemia. Nu sunt dintre cei care neagă existența virusului, nici nu cred că cineva, persoane sau grupuri interesate în vreun fel, exagerează proporțiile fenomenului.  Ba dimpotrivă, mă tem că ce e mai rău abia începe.
Astăzi Curtea Constituțională a României s-a pronunțat asupra dreturilor persoanelor care, nefericit, s-au infectat cu acest virus. Știți despre ce e vorba, asimptomatici, purtători ai virusului și, ce e mai grav, surse cu potențial major de infectare pentru alte persoane. Curtea a stabilit că internarea acestor pacienți fără asentimentul lor nu este constituțională. Prin urmare, dacă nu vor tratament și internare, sunt liberi să plece. Pot prezuma că sunt șanse destule ca, dacă nu toți, atunci o bună parte dintre ei să infecteze alte persoane. O discuție despre rata de contaminare este inutilă, nu-i așa?

vineri, 12 iunie 2020

Digitalizare la Sectorul 3


Într-un fel, chiar am avut noroc. Mi-a luat o vreme până m-am urnit din inerțiile comode de ceva zeci de ani însă, împins de nevoie și mai ales de feciori, m-am deprins cu ce e aia PC, tastatură și browser. Unde-a fost norocul? Feciorii, mai întâi apoi minunile care s-au tot revărsat de dincolo de ecranul calculatorului. Așa că, după cum mi-am dat seama, e destul să ai mintea și ochii deschiși că să depășești bariere și să descoperi că viața poate fi nu numai cum o știi tu, ci mult mai  ușoară și frumoasă, dacă accepți noul.
Pentru bună parte dintre cei din generația mea noul ăsta a venit la pachet cu frustrări. Greu să asimilezi avalanșa de provocări și ieșiri din vechea, binecunoscuta matcă de trai.  Dar, laudă nouă, celor mai ofiliți, ne străduim s-o facem.
Mărturisesc că am urât de când mă știu cozile.

duminică, 24 mai 2020

Repere de ieri, repere de mâine


Am avut grijă să pun în coș hanțele specifice. Anul ăsta am apucat să le port pe baltă de vreo două ori, înainte să vină valul. Oricine știe,  de la a doua ieșire pe bălți împătimitul intră în rutina mulților ani de viață pescărească, aia cu tradiții, ticuri și superstiții. Și chiar când era să scap de zgura iernii și să-mi ostoiesc dorul de ducă a venit spaima, izolarea și statisticile negre. Știți voi, tabloul ăla de zi cu zi cu evoluția nenorocirilor. Tablou cu numere, apropo, nu cu cifre.
Paranteză de câteva vorbe, ca să știe lumea: cifrele reprezintă exact seria valorică de la 0 (zero), apoi 1 (unu)  până la 9. Numerele sunt taman o combinație oarecare între două ori mai multe cifre. Ca să fie mai simplu, e oarecum similar cu literele și cuvintele.
Gata paranteza.

luni, 11 mai 2020

COVID scenaristul, piesa și personajele

... sau teatrul în care jucăm cu toții
Că oamenii nu sunt toți la fel e o axiomă. E atâta adevăr în enunț că e destul să bagi de seamă la ce se vede cu ochiul (liber, dacă vreți).  De la trăsături fizice la perspectiva din care privim lucruri, întâmplări și conjuncturi, diferențele dintre indivizi sunt evidente. Aceasta din urmă este o altă față a diversității, aceea care ține de nivel de înțelegere, de relaționare cu ce ne înconjoară și de adaptarea comportamentului propriu la evenimente. Mare parte dintre semeni nu reușesc, cu nici un chip, să accepte chestiunile abstracte. Nici nu se străduiesc, de altfel. Mă rog, se poate nuanța de la abstractul palid, cât de cât ușor de intuit, la cel adânc, care presupune un efort de imaginație dar și de nivel de acceptare că sunt lucruri pe care nu le știi, nu le-ai văzut, nu le-ai atins, dar poți înțelege că ar putea fi și nu le negi apriori existența.
Cum ar fi Credința, dacă vreți.