Cuvenita plecăciune, meseriașule!

Uneori jocul coincidențelor te pune pe gânduri.

Ieri, alaltăieri, scuturam praful de pe amintiri cu drumeții. Și ne uitam, Maia și eu, pe câteva poze și filmulețe de prin verile trecute. Știu, o să-mi spuneți că se apropie luna iunie când, zice tradiția, e musai să-ți clătești sinapsele îmbâcsite în ligheanul unui relaș de măcar o săptămână. Lasă, nu-mi mai ziceți, nu despre vacanțe vreau să vă vorbesc.

Dureroasa bucurie

M-am gândit că poate exista bucurie și într-un fior care doare. Că o aripă de duioșie îți poate gâdila sufletul chiar atunci când lacrima îți arde obrazul. 

Cei care țin cald sufletului

Nu sunt mulți.

Uneori, când îți dă brânci câte-un gând chitit pe evaluări,  poți să te pornești să-i numeri. Dacă  vei fi fiind într-o dispoziție senină, nu-i exclus să nu-ți ajungă degetele de la mâini. Sfatul meu, într-o atari situație,  e s-o iei de la capăt cu numărătoarea. Nu imediat. Doar după ce te-ai limpezit la cap.

Anomalia Breivik

Are un nume, ca orice om obișnuit. Anders Behring Breivik.

Dar nu este un om obișnuit. Este un individ cu principii puternice. Foarte puternice. De nezdruncinat. O piatră, un munte. Nu-i la îndemâna oricui să pregătească o bombă, s-o plaseze și s-o detoneze într-un loc unde omoară opt oameni. Și asta nu-i tot. Deplina demonstrație a caracterului său puternic vine după aceea: încă șaizeci și nouă de semeni se sting uciși de gloanțele trase de el. 

Dreptul la viață

Încheiasem o zi al naibii de lungă. Cocoșabilă. Nici unul dintre cei care stăteam acum în jurul mesei, după ce ronțăisem cina, nu arăta din cale afară de proaspăt. Nu că am fi moțăit, să ne-nțelegem. Făcusem bine ce avusesem de făcut peste zi, mâncarea nu fusese deloc rea, vinul era bun, subiectul de discuție interesant.