luni, 28 septembrie 2020

Noapte lungă post-electorală și efectul pragurilor paralele

I-am rupt!

Nu de tot, dar trag nădejde să mai trăiesc o vreme, măcar atâta timp cât se mențin pe traiectul programat de reformare până spre nivelul de 2,5, hai maxim 4,9% din exercițiul electoral democratic. Mă rog să-i țină destul, dacă stau să mă gândesc reforma asta a tot progresat de la pungi cu de-ale gurii și păpuci de gumă, a trecut prin vacanțe la Paralia Katerini, și,  mai recent, adaptat la vremi, a evoluat pseudo-inteligent la mită parlamentară cu majorări de pensii și alocații. Toate  născute din bagheta lu’ Harry Potter. Mă-ntreb dacă mințile reformatoare din Kisseleff mai au vreo resursă cerebrală ca să mențină iluzia. Poate un pelerinaj?

Neeh! Asta e veche, obicei vechi pandelian (mă trec fiori, azi toată lumea a aflat ce e aia pandemie!)  și  nu se știe dacă nu s-or trezi ăștia noi să purece documentele și să facă analize de legalitate. Ori măcar de oportunitate. Dacă se trezește DNA-ul?

Nu mă ia somnul. Mi-am amintit despre ce e vorba. E efectul noului prag.

Și revelația paralelelor!

Acum vreo 30 de ani am trăit aceeași insomnie. Prag istoric care îngropa un partid, o epocă și o deformație psihică de masă. Nopțile lungi  CPUN. Amețeala intrării într-o lume nouă, cu revelații, speranțe și manipulări mârșave. Un fel de dans pe gheață subțire. Mahmureala ulterioară și dezamăgiri succesive. Tunel și luminiță, partide istorice,  mamuții FSN, PDSR, PD. Și, ce să vezi, PSD.

Ce trece timpul!

Pragul depășit azi a fost a doua doamnă reper istoric din epoca noastră modernă. Parcă ieri scăpam de neconflictuala doamnă Dăncilă. Iată că azi a dat Domnul și conștiința celor care se trezesc să mai scăpăm de una. Păcat că hrisoavele vor fi nevoite să le amintească. Mă ostoiește gândul că lumea-i largă și mă-ndoiesc că va fi fiind vreo nație care să nu pomenească în arhive de câte-o pagină jenantă.

Și se mai prefigurează un prag. Nu-i trecut încă. De PCR am trecut brusc, dureros și cu prinos de sânge. Cel din zilele noastre ne costă destine chinuite de lipsuri și milioane de familii rătăcite peste zări.

Știți ce? Fiecare prag trecut a născut o speranță. Darul Pandorei.

Nu e deloc rău, dacă stau să mă gândesc. Rău e că tot așteptăm să trecem dincolo de speranță, la satisfacția împlinirii.

Uuf! Tare-i greu!

Ștefan, 28.09.2020 

duminică, 16 august 2020

Drepturi, conveniențe și comodități

Nici-o lege nu pune bariere oamenilor deștepți să gândească. Nu le interzice nimeni nici să spună ce gândesc. 

Și nici idioților, în aceeași măsură. Au dreptul s-o facă. Pot, la o adică, să conteste orice,

teorii, concepte acceptate, conveniențe. Pot să dea lecții în orice domenii, e dreptul lor

să o facă. Trist este că, chiar dacă o majoritate decentă de oameni care gândesc decent

vor refuza să înghită aberațiile lor, o altă masă semnificativă de oameni o vor face. În

virtutea diversității în gândire. 

miercuri, 29 iulie 2020

Între bine și rău e speranța că se mai face ziuă


Nu știu dacă este relevant și pentru alții  dar nu mă pot împiedica să raportez câte-o întâmplare ori alta la experiența personală. Nu mă îndoiesc că nu sunt singurul. Aș paria că un psiholog ne-ar spune că e în natura lucrurilor, e un mecanism care permite oricărui om normal să rămână echilibrat.

vineri, 24 iulie 2020

Suntem norocoși? E de bine că trăim evenimente cruciale?


Știu că anul ăsta va fi un reper major pentru oameni. E deja o axiomă, mă-ndoiesc că vor mai fi fiind indivizi care pot corela fapte evidente, conjunctura în care se petrec și modul de reacție al oamenilor și care să nu fi conștientizat acest lucru încă de luni bune. Nu e numai grozăvia celor care mor uciși de un ceva perfid, nevăzut, nesimțit, este și spaima conștiinței că bâjbâim haotic sperând că poate, măcar printr-o experiență repetitivă, vom ghici o modalitae de a ne apăra. Căci cum altfel poate fi câtă vreme parte din concluziile care păreau ferme alaltăieri sunt demontate de experiențele de azi?
 Știți, în Septembrie 2001 priveam în direct un alt moment care urma să  marcheze istoria lumii, prăbușirea dramatică a Gemenilor. Gândeam și atunci, ca și în timpurile de azi, că viețile noastre, ale tuturor, vor începe să  curgă altfel. Nu putea fi altfel, 2977 de oameni mureau brutal, majoritatea literalmente în văzul lumii.

joi, 9 iulie 2020

Dieta porcului și reguli de servire

M-au încercat, deodată, mai multe simțăminte.
Întâi am făcut ochi rotunzi a surprindere. Ascultam și nu-mi venea să cred.
Apoi m-am oprit din mestecat, știrea de la televizor a depășit în importanță prânzul și mi-a temperat pofta de mâncare. De fapt, am realizat că, brusc, cotletul  își schimbă gustul. Știrea asta schimbase perspectiva. Am mai ronțăit un boț de brânză și-o felie de roșie, îmi trecuse de carne.
Nu-i a bună.