marți, 17 ianuarie 2012

TORONI - septembrie 2011 / 1

Partea unu, preambul

Mai zilele trecute ne-am strâns la un „LA MULȚI ANI”. Ai noștri. Cum a fost? Păi, ca de obicei. De bine. Și ne-am amintit, din una-n alta, de ieșirea la Toroni. Am pus filmul, am comentat pe ici pe colo, ce ne mai venea în minte. Iar tânjim după o plecare...

Să fie un drum de făcut dintr-o singură bucată, ne-am zis, analizând iar și iar  variantele destinațiilor pentru o săptămână de trândăveală, undeva, la o margine de mare. După calendar, vara  stătea să plece. In fapt, după cum bine știți, nici n-am avut toamnă. Vara s-a întins, răsfățându-se, până în pragul iernii.
Am sesizat, în comportamentul celor contaminați de virusul plecărilor, că sfârșitul calendaristic al verii declanșează ceea ce eu definesc a fi „febra de septembrie”.  Simptome: o accentuată stare de blegeală, reverie accentuată combinată cu nevoia de a revedea pozele făcute în ieșirea din iunie, intensificarea gradului de receptivitate   al informațiilor parvenite de la agențiile de turism. Noi, adică eu și Maia, suferim, de obicei, de o formă ușoară a maladiei, sor-mea și cumnatu’ (tradiționalii companioni) sunt atinși rău…
Și-am început căutările.
Hotel FLORA din Toroni (mă rog, inconsecvența fiind la ea acasă veți găsi fie Studios, fie Hotel, fie categoria 3* fie 2*) a fost declarat câștigător, după tatonări, căutări pe Google Earth (cumnatu’), schimburi de mail-uri cu vreo juma’ de duzină de proprietari de hoteluri și pensiuni (sora). Internetul ne dezvăluia numai lucruri bune. ”Pur și simplu superb”, era rezoluția entuziastă a unei pagini unde tanti Flora (proprietara&hotelul) ne dezvăluia atributele sale de excepție. Interioare frumoase, curate, liniște, parcare proprie, treij’de metri de plajă. „Una dintre cele mai frumoase plaje de pe Sithonia”.  Greu să reziști! Pe lângă toate astea, tanti Flora ne îmbia cu un preț atrăgător și, ca să ne înmoaie orice rezervă, ne mai oferea și două mese, dimineața și seara. Adjudecat!
Am decis că o mașină e destul pentru patru persoane. Cumnatu’, deja presetat ca șofer de serviciu, mașina lui egal alegerea firească. Rezist cu greu tentației de a comenta apetența soațelor pentru cât mai multe bagaje. Mă trec fiori la gândul că, proporțional vorbind, bagajul e mai important decât personajele și că, nenică, la ce cărăm cu noi de-acasă se vor adăuga cele cumpărate de pe unde mergem. Mi-e rău!!
Drumul prin Bulgaria a fost ca întotdeauna. Înghesuit pe alocuri, cu nesfârșite restricții aberante, cu teama că haiducii ministerului lor de interne,  strategic plasați în dosul tufișurilor, își vor reclama dreptul la șpagă. Eh, de data asta am scăpat. Mă gândesc că, septembrie fiind, s-o fi terminat sezonul de vânătoare și la ei.
Cam la vreo 12 ore după plecarea de-acasă am ajuns în Toroni.
Prietena Ioana de pe GPS, pe de o parte, dar și harta bogată în detalii, pe de alta, ne-au ajutat să evităm bâlbele. Oh, și să nu uit preocuparea grecilor de a semnaliza cât mai explicit drumurile, direcțiile, astfel încât să-ți lumineze ție, călător pe acel drum, opțiunea cea corectă. Prilej să oftez adânc la gândul drumurilor autohtone.

va urma, chiar aici
Ștefan,
12.oct. 2011

8 comentarii:

  1. Dincolo de descrierea propriu-zisa , eu desprind un ceva ce ma fascineaza al naibii de mult . Pot sa-ti spun deschis ca te invidiez un pic , Bubule ! Eu stiu care-i atmosfera in care se face vizionarea si discutia filmului cu pricina . O apreciez cu atat mai mult cu cat si eu , poate ca si tine , sunt un familist sadea . Reuniunile de familie imi plac nespus de mult . Imi place sa fiu intre cei dragi , imi place sa-i vad razand , imi place sa le savurez glumele . Numai ca ...in urma cu aproape cinci ani , s-a produs o mare "fractura" in bucuria noastra obisnuita . Si ne este greu sa ne revenim . Cineva ne lipseste ...si ne va lipsi mereu . In rest , ca sa zic ? Si eu sunt pe urmele calatoriilor tale .. Poate voi reusi sa vad si eu acele taramuri ! Cine poate sti ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Știu ce vrei să spui.
    Parcă mereu ni se pare că pe un scaun anume s-a așezat altcineva. Pentru că cel care stătea colo a plecat nițel.
    Cât despre alte tărâmuri, dă-mi voie să-ți spun un secret. Amicul meu Hrista zice că machedonii au o vorbă. Cică tot li se pare că găina vecinului e mai grasă decât a lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si asta e adevarat , Bubule ...asta cu gaina vecinului . Dar tu stii ca sunt genul de om pe care nu-l macina invidii aiuristice ! Ma bucur sincer pentru binele si veselia prietenilor . Atat !

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu-ți fă griji! Nici o supărare!

    RăspundețiȘtergere
  5. In sfarsit am si eu timp sa iti citesc pe indelete serialul, n-am vrut sa dau rasol. Am fost pe bratul Sithonia si mi-a placut la nebunie, insa recunosc ca e prima data cand aud de Toroni, plus ca imi suna mai degraba a Italia decat a Grecia :-)

    Si mai recunosc ceva (in afara de faptul ca imi place mult si noua tema a blogului): ma tem ca sufar nu doar de febra de septembrie, ci si de febra celorlalte luni calendaristice! :-D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heheheeeee! Bună de tot asta cu febra anului!!

      Ștergere
  6. Pai daca-i febra, febra sa fie! Nu umblam cu jumatati de masura, nu? :-D

    RăspundețiȘtergere
  7. Noroc ca se trateaza. Altfel, câtă jale ar fi!...

    RăspundețiȘtergere