European de România - doi

Urmare de la...

... Dorel dădea din cap. Veți fi știind, de bună seamă, că poți să dai din cap așaa, de sus în jos a aprobare ori dinspre umăru’ drept spre stângu’ și invers, cum ar fi că nu ești de acord cu spusele vorbitorului.

Ah, numa’ acu’ băgai de seamă c-am uitat să vă zic esențialu’ despre Dorel.

Dorel nu-i familie, hehehe, ce prostie era să fac!! Dorel pune faianța-n baie, că aia veche s-a umflat și tot cădea ba câte-un pătrățel, ba câte două ori mai multe în cadă.

„Ce-ai mă, te doare capu?! Ce-l tot bâțâi? Au nu ți s-a risipit ceața de pe creier?” întreabă soacră-mea nițel iritată.

Deja simt întrebări negrăite, cum ar fi „ce caută ăsta la referendumu’ familial?!”.

Și Dorel zice: „nu mă doare nimic, bre mamaie, că coniacu’ de la Vrancea nu-i spirtoasă d-aia puturoasă făcută din cartofi ori porumb. Lasă, nu mă mai luați pă mine mereu dă drojdier, mai beau și io câte-un păhărel ori două, da n-o să mă vedeți rezemat de gard, să știți!”, și-i vedem ochii care cată ba către adidași, ba către noi, sfielnic ca o fată mare. „Și nici nu mă omor după tării, dacă vreți să știți!”

„Bine mă”, zic eu mai apăsat ca să-l aduc la subiect. „Am priceput. Apără-te!”

Și-ncepe: Cotnari și Busuioaca de Bohotin… da’ și inegalabila ctitorie a lui Neagoe Basarab, Mânăstirea Curtea de Argeș, cu a sa legendă despre Meșterul Manole și cei nouă meșteri mari, calfe și zidari… „N-o fi ea Sfânta Sofia ori Templul lui Solomon, da’ chiar Paul din Alep zicea că în frumusețe e deasupra ălora cu mult”. Și Dorel tace, stânjenit de atâtea priviri mirate ațintite spre el. Mai ales  soacră-mea îl privea duios, că, de, era tot pe felia ei.

M-am întors către fiu-meu cel mare. 

va urma, stați pe-aproape... chiar aici

Ștefan, 14,11.2011