M-au încercat, deodată, mai
multe simțăminte.
Întâi am făcut ochi
rotunzi a surprindere. Ascultam și nu-mi venea să cred.
Apoi m-am oprit din
mestecat, știrea de la televizor a depășit în importanță prânzul și mi-a
temperat pofta de mâncare. De fapt, am realizat că, brusc, cotletul își schimbă gustul. Știrea asta schimbase
perspectiva. Am mai ronțăit un boț de brânză și-o felie de roșie, îmi trecuse
de carne.
Nu-i a bună.
