Lumea fără tatăl meu

Am auzit, cu ceva vreme în urmă, un enunț tare deștept.

Nu se face să nu pomenesc aici numele celei care, cu atâta spirit, ni-l împărtășea atunci, la o televiziune: sărut-mâna, Monica Ghiuță!

Enunțul: ca să trăiască liniștit și împăcat cu viața, omul ar trebui :

-          Să aibă PUTEREA să accepte ceea ce nu mai poate fi schimbat,

-          CURAJUL să lupte pentru a schimba ceea ce poate fi schimbat

-          și ÎNȚELEPCIUNEA de a discerne între cele două.

BULINA ROȘIE -Tata și Deveselu

Afară plouă, îmi propusesem să mă umflu de somn.  Numai că...

E o promisiune pe care mi-o fac, regulat, în zilele alea din săptămână care te epuizează, știi tu, momentele când îți propui să dormi ca ursu’ tot weekendu’. Rareori reușești, nu-i așa?  Intervin limitele de bun simț (cât poți dormi, la urma urmei?!) precum și gândurile din „depozitul personal” care te tot înțeapă și se cer afară. Nu te liniștești decât discutând cu cineva ori, vezi bine, punându-le pe hârtie. De-adevăratelea ori de-asta virtuală.