Știu că
anul ăsta va fi un reper major pentru oameni. E deja o axiomă, mă-ndoiesc că
vor mai fi fiind indivizi care pot corela fapte evidente, conjunctura în care se
petrec și modul de reacție al oamenilor și care să nu fi conștientizat acest
lucru încă de luni bune. Nu e numai grozăvia celor care mor uciși de un ceva perfid,
nevăzut, nesimțit, este și spaima conștiinței că bâjbâim haotic sperând că
poate, măcar printr-o experiență repetitivă, vom ghici o modalitae de a ne
apăra. Căci cum altfel poate fi câtă vreme parte din concluziile care păreau
ferme alaltăieri sunt demontate de experiențele de azi?
Știți, în Septembrie 2001 priveam în direct un
alt moment care urma să marcheze istoria
lumii, prăbușirea dramatică a Gemenilor. Gândeam și atunci, ca și în timpurile
de azi, că viețile noastre, ale tuturor, vor începe să curgă altfel. Nu putea fi altfel, 2977 de oameni
mureau brutal, majoritatea literalmente în văzul lumii.
