UEFA de azi, sticluțele și umbra UEFA de mâine

 

Corect este să încep definind de unde plecăm.

Premiza, în discuția de față, e destul de simplă și, la drept vorbind, nici nu funcționează de ieri, de azi.

„Pâine și circ”. Am aflat că enunțul trece prin vremuri de vreo două mii de ani. E o sinteză în două vorbe a unei observații care, probabil, are rădăcini mai adânci dar trebuia o minte brici care să rezume înțelesul într-un aforism.

Așadar, de unde stau eu, când zic UEFA se vede o icoană aproape religioasă a unei piramide structurate, decizional, pe cocoașa a milioane și milioane de bolnavi învirusați. E „microbul”, dacă știți ce vreau să spun. Fără leac, fără preocupări de vaccin, fără șanse de atenuare a pandemiei, fără specialiști angrenați pe frontul combaterii. Ba, dimpotrivă.

E FOTBAL, virusul generat din pasiunea privitorilor. Că doar n-om sta să găsim terapie contra, Doamne feri! Când din boala asta tot curge lapte și miere pentru atât de mulți!!

O sub-premiză: dacă veți păcătui să gândiți că fotbalul este, în ziua de azi, un joc, înseamnă că trăiți în sfera iluziilor fără leac. O fi fost cândva, nu zic nu. O fi dăinuit ca joc o bună bucată de vreme, nu zic nu. Cam până când fotbalul a devenit fie o marfă, fie un mijloc. Fie amândouă la un loc. Nu în sensul de „la jumătate” ci ca instrument de îngrășat conturi. Că doar acolo trăim, în lumea nevoilor de profit,  în care orice muritor plătește. Pentru supraviețuire, pentru bunăstare, pentru satisfacție. Pentru plăceri și pasiuni. Aș îndrăzni să spun că, într-un fel sau altul, ne situăm cu toții în două mari categorii, cei care plătesc și cei care încasează. Interesant este că nimeni nu e exclus nici din una nici din cealaltă.

Statisticile spun că fotbalul este cel mai îndrăgit sport. Pasiune mare, vacă generoasă de muls. Bază groasă de împătimiți, contribuabili conștienți ori, mai degrabă, nu. Știți, baza interesului la câștig s-a născut, din observațiile proprii, printre tribunele ponosite ale stadionului din cartier (oricare-o fi ăla). Cunoscătorii știu ce sunt alea „bomboane agricole”.

Cum ziceam, UEFA este moțul unei piramide care, strat după strat, și-a asumat două roluri. La vedere, e rolul de organizator. Joc-joc, reguli-reguli, dar e musai să fie un șef care să vegheze, să traseze direcții, să impună limite. Așa că forurile naționale de diriguire s-au născut firesc. N-a fost greu. De la național la dincolo de granițe nu-i decât o nevoie de competiție mai amplă și o manifestare de simțire națională. Și de-aia UEFA. Cineva trebuia să pună ordine în multitudinea de interese fotbalistice naționale prin bătrâna Europă. Aici ar fi locul să pomenim și de FIFA, șefa cea mare, nici nu mă obosesc să explic…

 Cum bine vă imaginați, de la județean, national, European până hăăt, la moț de structură, s-au tot ivit organisme de organizare (că d-aia or fi organe, scuzați repetiția), control și tras foloase.

Adică ălălalt rol, al doilea, dacă se-ntreabă cineva ce-i cu ultima funcție a organului.

Că doar nu acolo suntem? Nu-i păcat să nu ne dedulcim la un  profit, acolo, dacă se poate? Că doară țugulani sunt cu duiumul, apăsați de păcatul pasiunii pentru fotbal și, drept urmare, tot păcat ar fi să nu-i mulgi. Așa că de la cornetele din ziar cu „bomboane agricole” la sticluțe cu branduri grele așezate ostentativ, să-ți ia ochii, la conferințele de presă, n-au fost decât niște pași de marketing.

Hai să mai ridicăm ceața.

Cum bolnavii de profil știu, zilele astea pierdem ceva ore din viață cu ochii-n tv-uri, zgâindu-ne la meciuri din programul EURO douăzeci-douăzeci, ca să citez un clasic (putem conjuga pe genuri aici, dacă vrem să fim scrupuloși). Nu-l căutați (pe clasic, vreau să spun) nu mai e unde era când a scăpat enunțul ăsta, s-a adăpostit (l-au adăpostit unii, mai corect zis) în casa banilor naționali, unde-i cald când e ger afară și răcoare când pe alții-i chinuie canicula.

În fine, să nu deraiem.

Ziceam de EURO.

Ei bine, un fenomen atât de greu cum e fotbalul și efectele lui de vârf, turneele importante, au obiceiul să trateze cum se cuvine interesul cu agoniseala, așa că, dincolo de sportul în sine, se pune de câte-o conferință de presă. Poate știți, poate nu, acolo nu e vorba de ce declară una ori alta dintre personalitățile fenomenului. Nu pentru că ei nu ar spune chestii importante, pline de miez (de genul, „să fie bine ca să nu fie rău”) ci pentru că în spatele personalităților și pe lângă ele îi musai să se vadă niște „bomboane agricole”  contemporane. Ca să nu uite țugulanul ce să bea la răcoreală, la o adică. Se-ntâmplă că mai ieri-alaltăieri niște băieți de băieți pe care lume-ai știe ca mari jucători, aflați în fața microfoanelor la unele dintre conferințele  pomenite, au făcut, subit, crize de conștiință educational-sănătoasă. Au dosit sticluțele puse la vedere (promoționalele, înțelegeți voi) și au pus în față banala și sănătoasa apă.

Cum să nu te sensibilizezi?! Mie mi-au dat două lacrimi pe la colțuri! Uite, frate, câtă grijă au băieții pentru sănătatea maselor! Cinste lor! 

Urmarea.

Sticluțele nesănătoase s-au ofilit cu vreo 4 miliarde de dolari. Iar UEFA, ușor faultată în contracte, a reamintit băieților că interesul suprem e al fenomenului. Că de la sticluțe vine enegia pentru fotbalul de tineret și, dacă asta nu vă convinge, apoi aflați că și fotbalul de fete tot de-acolo se adapă. Asta cu fetele, probabil, ar trebui să miște interesul oricărui bărbat. Dar, dacă mă-ntrebați pe mine, oficialul UEFA care a blamat cu oarecare blândețe faultul de la conferințele de presă, a lăsat o paranteză cu puncte, puncte între „tineri” și „femei”. Acolo băieții cu bube-n cap ar putea să treacă niște numere. Oarecum confidențiale, de prin unele contracte. „Știți voi, povești cu sponsori, trai nineacă… ar fi păcat să uitați!” Acuma, dacă mă-ntrebați pe mine, n-a fost simplu nici pentru UEFA.Dacă pune spatele pentru sticluțe atunci, implicit, încurajează obiceiul nesănătos în detrimentul sfintei și sănătoasei ape. Cum s-o dai? Greu! Nici să lași să treacă, da’ nici să dai prea tare. Că, la urma urmei, truda băieților umple sacii. Mai bine nu intri pe felia asta, și-or fi zis. Hai să pedalăm pe interes.Acuma, despre UEFA și bube-n cap mie-mi stă pe cuget o sumă de motive.

Numa’ când mi-aduc aminte de UEFA Chamions League, fostă Cupa Campionilor. Aia în care, în materie de câștigători ai competițiilor naționale, unii de pe locul 3, bunăoară, din unele competiții deștepte sunt mai campioni decât săracii de prin Est. Ca la nuntă, cum zicea soacră-mea. Amărâții de la țară pot sta foarte bine la coada mesei, că doar n-o să-i punem la masa nașului. Să zică mersi că le facem loc la sârbă! Trebuia făcut ceva, dacă mă-nțelegi, s-a iscat un vânt din Stele, ba de la București, ba de la Belgrad și, dacă nu ne mișcăm inteligent, cine știe ce alte Stele din emisfera estică prind culoare în obraji și se obrăznicesc.

Discuție lungă, credeți-mă.

Drept să vă spun, de-aici din Gura Dorului de fotbal curat se vede ca și cum UEFA a tras o nouă cortină în locul celei ponosite. Evident că fotbalul are reguli perfect egale pe toate meleagurile, dar, la fel de evident e că unii sunt mai egali decât alții.

Numai că nici pe la ei apele nu par liniștite. Sunt niște senatori de drept de la masa nașilor care o coc de-o revoluție. Alde UEFA, vă spun eu, sunt cât se poate de neliniștiți. Senatorii, pe bună dreptate după logica statuată taman de organul European, s-au uitat în stânga,s-au uitat  în dreapta și au început să-și pună întrebări cu interes. Ba au tras unele concluzii și au schițat și propuneri. Tot cu interes. 

Deranjante rău pentru UEFA.

Vă spun eu, se mai pune de-o UEFA. Una de mâine.

Asta de azi mârâie și arată pisica. Oricum ar da-o, ei au tras o cortină iar UEFA cea nouă doar clocește mijloacele să continue opera celei vechi.

O altă cortină.

 

Ștefan, 

03.07.2021.