sâmbătă, 15 octombrie 2011

Pauza de gândire

Cică, trecând el pe uliță, Ion îl vede pe badea Gheorghe șezând pe-un buduroi la poartă, rezemat de ulucă. Părea că se gândește la ale lui, așa că Ion îi dă binețe și, așaa, adițional, îl întreabă: „...și ce faci? șezi și gândești? – noo, îi răspunde badea Gheorghe, numa’ șed!”


Ce face omu când nu-i trec prin minte chestii deștepte?
Vă zic eu, dă din gură ca prostu’!
Adică, dac-ar fi să dau un ezemplu, aș putea să mă refer la situațiile în care viața îl ia de guler pe un nene-subiect, să zicem senator al zilelor noastre, și-l pune în fața unei provocări oarecare, mare ori mică. De pildă, atunci când, fiind personajul în cauză în fața unui microfon și a unei camere de luat ... vederi (îmi stătea pe limbă „mințile”, hehe!), trebuie să dea esplicații de ce dă din buric la parangheliile cu maneliști ale celui mai jmecher din județ, el, personajul adică, fiind, cum vă spusei, ditamai senatorul. Iar jmecherul unu’ care-i paralel cu legea (era să zic „în relație antagonică”, da’ mi-am luat seama la timp).
Dacă cel care i-ar fi determinat structura, fie el Cel de Sus ori ADN-ul moștenit de la antetrăitori, l-ar fi dotat cu o leacă de glagorie,  s-ar fi retras, ambiguu, în ceea ce se cheamă „poziția mutului”. Poziția asta, dom senator, îți mai lasă o șansă. Chiar dacă pari prost, mai ai o șansă dacă taci. Ce rost are, bre, să risipești dubiile ciripind gogomănii
Deja sunt trist ca o paparudă uscată.
Mi-am amintit de tristețea cea furioasă care m-a cuprins acum fix 21 de ani și câteva luni, când căscam gura ca prostu’ la procesul celor patru stâlpi ai comunismului de dinainte de tulburarea aia din decembrie ’89. Adică, ca să fiu mai esplicit (scuzați cacofonia, sic!) trist pentru că indivizii ăia idioți ne hotărau destinele și furios că viața-i curvă și-i pune p-ăștia în capu’ mesei.
Știți ceva?
Simt cum mă cuprinde iarăși o tristețe furioasă!

Ștefan, 15.10.2011

6 comentarii:

  1. Te salut , Bubule !
    N-am mai iesit la un pescuit impreuna , de multisor si as avea multe sa-ti ciripesc despre subiectul ales de tine . Dupa cum vad , fara sa-mi doresc acest lucru , ti-am pasat tie o parte din ingrijorarile mele cu privire la mersul anapoda prin economia noastra a alesilor mult indragiti ! Pauza lor de gandire ar putea fi benefica pentru inviorarea gandirii noastre . Asta asa , ca sa nu se strice echilibrul circulatiei gandirii in natura . Ca si Gheorghe de la poarta o sa sed sa-mi vina inspiratia inainte sa-mi bag votul . Si daca n-o sa-mi vina ? Ca pana acum viata mi-a demonstrat ca nu mai am nici o inspiratie de mai bine de doua decenii...in directia asta . Nu te mai necaji degeaba . Lasa-i in plata Domnului . Ei sunt 5% si detin 95% din bogatiile lumii . Noi , restul ! Nu ti se pare convenabil ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Bubu, mi-a scapat stirea respectiva, dar indraznesc sa presupun ca n-am pierdut mare lucru.
    Mi se pare grotesc si cand mai vad pe cate unul la tv, senator chipurile, ca marseaza la cate o provocare la dans, lansata de stiu eu ce moderator sugubat. Mi se pare un circ ieftin sa te dai in spectacol, incercand sa-l imiti pe Michael Jackson, imbracat la costum/cravata, chiar daca te misti oarecum mai bine decat un gibon (deseori, nu0. As zice ca functia aia te obliga la un comportament cel putin normal, daca nu decent.
    Mi-aduc aminte de procesul celor 4, stateam si ma uitam uimit de prostia celor care conduceau natia asta, inainte de 1989. In naivitatea mea, aveam impresia ca aia de sus sunt musai inteligenti, ca altfel nu aveau cum ajunge acolo.
    Din pacate, istoria se repeta (invatatii pretind c-ar fi ciclica) si astfel de specimene apar frecvent in peisajul nost' politic, cel colorat peste masura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar trebui să ne cam grăbim spre baltă, umblă vorba că iarna-i la poartă și crapii-și pun nămolu-n cap până pe la vară. Iar eu la răpitor sunt antitalent.
    La temă: știi bine că nu-mi plac de fel subiectele politice. Mi-e greață să mă și gândesc la parlament și parlamentari, la legile lor tembele, croite după chipul (interior) și asemănarea lor. Uneori, însă, mă apucă amocul când văd că din masa asta amorfă de inamici ai nației se desprinde, excelând în stupizenie și nesimțire, câte-un personaj precum cel de mai sus. Mai că-ncep să agreez propunerea aia la nesupunere civică. Mă doare sufletul când mă gândesc câte averi au înflorit din truda mea și-așa-mi vine să nu le mai dau nici un ban...

    RăspundețiȘtergere
  4. Păi, dragă Dane, oi fi auzit între timp. Dacă nu, în două vorbe: senator român + primul interlop din Giurgiu = love.
    Mers senator la paranghelia celui din urmă, pupat zdravăn interlopul, filmarea momentului prezentă pe posturile Tv. Senator zice, gândind el că zicerea îl disculpă: „păi am copilărit împreună”. Și-ți dai seama că omul nu o poate rupe cu trecutul așaa, tam-nesam, să fim și noi oameni și să-l înțelegem.
    Gata, dă-i în mă-sa că m-apucă iar numai când mi-aduc aminte!...scuze...
    Uneori mă-ntreb cum ar arăta țara asta dacă toți cei care ne rupem oasele, cinstit, am pleca odată de pe-aici și i-am lăsa pe ei singuri: hoți între hoți, ticăloși între ticăloși...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam trist, as inclina sa cred. Ar arata mult mai bine insa, dac-ar pleca ei si am ramane noi...

    RăspundețiȘtergere
  6. Oh, chiar așa!
    Da' n-avem noi norocul ăsta...

    RăspundețiȘtergere