Cică, trecând el pe uliță, Ion îl vede pe badea Gheorghe șezând pe-un buduroi la poartă, rezemat de ulucă. Părea că se gândește la ale lui, așa că Ion îi dă binețe și, așaa, adițional, îl întreabă: „...și ce faci? șezi și gândești? – noo, îi răspunde badea Gheorghe, numa’ șed!”