sâmbătă, 9 aprilie 2011

BULINA ROȘIE – trei fapte

Uneori gânduri te animă, fapte de tulbură...
Fapta unu
Tu ce faci când un om în nevoie îți solicită ajutorul? Nu-l cunoști, dar...
Să zicem că ești pe drum către serviciu, ocolind traseele aglomerate, pe străduțe numai de tine știute (aiurea... și de încă vreo câteva mii!) și vezi un om necăjit agitând niște jumpere (cabluri, pe românește)  pentru bateria epuizată a mașinii lui. Poate vezi poza: pe trotuar, acolo unde  parchează, capota mașinii ridicată, cablurile deja conectate la borne la un capăt, el fluturând celălalt capăt. Versiunea electrică a penei prostului. Hotărăsc că pot să mor cinci minute de grija altuia și trag dreapta. Manevre de apropiere, opresc, cobor pregătindu-mă să fac față valului de mulțumiri ale tipului. Nici măcar nu-mi dă binețe. Moment în care îmi aduc aminte că bunele maniere impun ca cel care sosește să spună ”bună ziua”.  Da’… parcă e o situație în care nu se aplică… Vezi tu, tipului i s-a părut mai important să justifice decesul bateriei.  „Nu știu ce s-a întâmplat, ieri a mers fără probleme...” De parcă ar fi contat, dat fiind situația de fapt...
N-a pornit.
Dezamăgire de ambele părți. Îi zic „îmi pare rău, cred că nu bateria e problema”, îmi răspunde ”și mie-mi pare rău”, urc în mașină și-mi văd de drum.
Nu mi-a zis nimic nici la plecare. Are caracter omul, e consecvent.
Pe drum, amărăciunea firească a momentului e amplificată de gândul că poate individul (avea în jur de 60 de ani) o fi procreat, în virtutea instincului speciei (și al mesajului biblic, de altfel). M-a cam trecut un fior visând niște urmași agitând sticle goale pe marginea drumului... brrrr....

Fapta doi
A murit Victor Surdu.
L-am văzut de aproape, dar nu l-am cunoscut personal. Știu și, într-o mare măsură chiar simt, Victor Surdu a fost un om adevărat.  
A iubit viața, a iubit oamenii, a iubit arta și artiștii.
A iubit viața, mă gândeam, simțind că locul lui este acolo, în mijlocul naturii și al satului. Putea locui oriunde, dar spune-mi tu dacă e totuna, atunci când mijesc zorii și  ziua se naște, să te trezească primul tramvai sau cântatul  cocoșului.
A iubit oamenii și a crezut că-i poate ajuta pe cei mai mulți ocupându-se de treburile lor, intrând în politică. N-a stat mult acolo. Nu era de el.
A iubit arta și artiștii. Inutil să argumentez.
Rugă pentru Victor Surdu:
Doamne, știu că mulți dintre noi pleacă zilnic către Tine.
Mulți neștiuți, ducând crucea drept-credinței lor fără ca noi, ceilalți, să băgăm de seamă.
Pune-i, Doamne, de-a dreapta Ta! Acolo unde Tu hărăzit-ai locul lor întru veșnicie.
Azi l-ai chemat la Tine pe robul Tău Victor.
S-o fi născut, Doamne, prin voia Ta, din lumina bunătății Tale. O fi venit vremea să se întoarcă în casa Ta. Privește în sufletul lui, judecă-l cu dreapta Ta măsură și orânduiește-l acolo unde-i e locul, în armata celor drepți!
Și pleacă-ți urechea, rogu-Te, la cei care l-au cunoscut de-aproape și care-Ți mulțumesc că l-ai îngăduit printre noi în aste vremuri tulburi.
Iartă-i lui păcatele omenești  și dăruiește pace sufletului robului Tău, Victor!
AMIN!

Fapta trei
Veți fi știind, poate, mândri de aportul poporului român la progresul omenirii, filmulețul de pe youtube cu Henri Coandă, Petrache Poenaru, Ștefan Odobleja,  Nicolae Paulescu...  Dacă nu-l știți, căutați-l. O să simțiți acel fior de patriotism adevărat, neafectat de șabloane  care nu fac decât să dea sens  noțiunii de „manifestări patriotarde”.
A world without Romania, pe Youtube.
Nu veți regăsi pe mulți alții care și-ar fi meritat cu prisosință locul într-o astfel de producție. Dar faptul că acest film e acolo e un lucru pozitiv.
Emil Cioran este unul dintre cei care lipsesc.
Un alt român care  și-a găsit împlinirea în lumea largă. Destin de demult, destinul atâtora în zilele noastre...
Poate că recunoașterea valorii universale a lui Cioran se datorează și mediului care l-a adoptat. Știi tu ce vreau să zic. Mă rog, alt subiect...
Hârtii, bunuri care i–au aparținut și sunt mărturie  ale trecerii lui prin lume s-au vândut la licitație. N-aș vrea să reliefez modul în care mercantilul a prevalat spiritului. Cioran e un „brand”?! Păi, de ce să nu-l vindem?!
Trebuie să admitem că cei care au vândut au dat dovadă de echilibru. Au oferit statului român, a priori,  oportunitatea să cumpere ce aveau de vândut. Vânzare directă, fără tam-tam, licitație și presă.
În vreme ce scriu toate astea, mi se tot urcă sângele la cap.
Văd un alt film în care un individ, rotiță a mecanismului ăsta malefic care ne consumă  tuturor energiile și care se cheamă Stat, decide că n-avem bani de aruncat pe prostii. Mă bate un gând că rotița asta nici nu știe cine a fost Cioran. Ori, dacă știe, a vrut să-i dea o palmă patriotard-comunistă, dincolo de mormânt, pentru faptul că a ales să trăiască într-o altă lume, una în care spiritul poate exista fără constrângeri. Ori numai pentru faptul că omul ăla, Cioran, A GÂNDIT.
E un alt prilej în care mă simt agresat, violat, anihilat în spirit de un nimeni, exponent al unui grup oarecare cu aceeași valoare intrinsecă. Zero. Ori, poate, în spatele lui zero, unul din ăia care îmi întăresc convingerea că au ei grijă ca nimic în țara asta să nu meargă cum trebuie.
Tu nu ai impresia asta?
Respect pentru cel care a simțit mai românește decât reprezentanții românilor și a cumpărat, pe banii lui, pentru noi toți, o părticică de spirit românesc.

P. S. Aș zice că nici nu merită să mai vorbim despre modul în care jurnalele de știri TV își structurează emisiunile. Mi-am pierdut somnul după ce am aflat că Oana Z. a furat bunurile lui Pepe și că onor Poliția i-a luat la secție pe cărători. Am avut parte de prima noapte liniștită abia când am văzut cum mama și fiica s-au îmbrățișat la televizor.
Că Victor Surdu a plecat?! Cioran și mărturii ale trăirii lui aici și acolo?!
Bleah! Cui le vinzi pe-astea?!

Ștefan,

09.04.2011   

9 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Emil Cioran despre MUNCA

    " Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem.
    Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
    Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.
    De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza..
    Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
    Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi.
    Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.
    Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
    In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.
    Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.
    Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi..
    Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.
    In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca pentru a avea banii pt respectiva distractie".

    Nefiind atat de pregatita pentru a discuta despre Emil CIORAN , am dat un copy-paste la ceva ce m-a facut sa GANDESC.Scris bineinteles de Emil Cioran.
    Si poate ii mai punem si pe altii pe ganduri.
    Iar acum imi permit sa dau din casa si sa postez aici si comentariul tau grozav la ce a spus Cioran despre munca , Stefan .
    "Fac pariu că toată lumea se va declara de acord cu ideea dar asta nu-i va împiedica s-o ia de la capăt cu entuziasm.
    În sensul ăsta sunt recunoscute două categorii mari de oameni: cei preocupați de ce au și cei pentru care primordial este ce sunt."

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, Stefan. Am cam lipsit o vreme de pe-aici, dar sunt la zi cu cele postate de tine, cu subiectele puse in mijlocul mesei (sa zic de brain-storming? nu, ca asta nu-l faci de placere, e impus la locul de munca de cate unul cu veleitati de mare manager, nu-i o activitate benevola). Chiar daca n-am fost prea sonor (chiar mut, poti spune).
    Prima, sa nu uit.. De ce toate subiectele au pe frontispiciu bulina rosie? Care este clu-ul?
    Doi: despre individul cu bateria, nu-i decat un singur lucru de spus - un nesimtit, ca multii altii. Pot intelege ca era suparat ca problema nu s-a rezolvat, dar asta nu scuza lipsa unor deprinderi ce se invata pe-acasa, 6-7 ani, nu la facultate. Eu am fost in situatia lui de cateva ori, am primit ajutor rapid sau nu, n-are importanta. Dar stiu sa spun multumesc. Pe scurt, una din situatiile mele nefericite: omul a oprit, bateria era complet descarcata si n-aveam nici cabluri. Mi-a dat el, ne-am conectat si a fost nevoie sa stea si cca 10 minute langa mine, ca sa pot porni. I-am multumit din toata inima, n-a vrut nici bani, se si grabea (facea distributie de presa)... mai e ceva de spus? Doar ca de-atunci am cabluri in permanenta in portbagaj.
    Trei: Victor Surdu - nu l-am cunoscut. Daca a fost asa cum spui, respect. Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Patru: Emil Cioran. Personalitate universala. S-a nascut in Romania si asta ar trebui sa ne faca sa fim mandri. Si pe mine m-a scos din sarite nepasarea "autoritatilor". Dar, sa stii ca TVR impreuna cu Biblioteca Centrala au decis sa trimita oameni la licitatie sa le cumpere, chiar daca aia din minister au zis nu. Cinste lor ca n-au ratat evenimentul. Iar omul care le-a cumparat (roman, la randul lui) a anuntat deja ca la va dona Romaniei. O palma morala data "statului", dar nu cred ca o resimte vreunul dintre suspusi ca atare.
    Cinci: Zavoranu & comp. Pas, nu cumpar, cum zice americanul. Niste tembeli sinistri. Daca stirile/emisiunile astea fac audiente mari, inseamna ca avem o mare problema, noi, ca natie... E de plans, nu de ras.
    Last: in ultimele 2-3 saptamani am cam uitat de mine, cum spunea Cioran.

    RăspundețiȘtergere
  5. Radule, o noapte călduroasă îți doresc! Din câte știu eu, pe-acolo pe unde te afli tu acum, când mă învrednicesc să răspund, e cam friguț.Trag nădejde că o scoți tu la capăt.
    Știu că vrei să mă provoci. Mai c-aș fi tentat să marșez. S-o faac... să n-o faaaac! Parcă aș face-o! Ei, hai c-o fac și, ca să fiu împăcat cu mine insumi, voi încerca să păstrez aceeași notă ca cea cu care ai tratat tu, punctual, subiectele. Jucăuș, lăsând omu-n ceață: o vorbi ori nu serios?!
    Așadar... Vântu bate io prinde pește. Tu preferat căldurica din patul conjugal. Eeh... cu toate că-mi stă pe limbă, o să mă abțin. Sper doar că am reușit să-ți trezesc suficiente mustrări de conștiință încât să nu mă mai lași singur, altădată, în calea stihiilor (cum e șablonul mai departe? ah, da, „dezlănțuite ale naturii”).
    Alălalt Vânt (scuze pentru o eventuală analogie cu o manifestare fiziologică flaturatorie!) poluează destul de rar spațiul public. Este doar imaginea în oglindă a altui pârț postrevoluționar, Jiji BKLi. Primul încearcă să se camufleze, cameleonic, în decor, celălalt, ca un fluture tembel, este atras de căldura reflectoarelor. Exemplare antrolologice aparținând aceleiași subspecii umane generate de un derivat al supei biotice originale. Ambii miros la fel de urât.
    M-am pierdut în considerații laterale, iertat să fiu!
    1) Bine faci! Numa' nu-i călca de-a valma. P-ăia mai plini de ei lasă-i. E posibil să fie sătui și să nu le mai trebuiască șpagă. Calcă-i p-ăi mai sighinași.
    Cât privește p-ăia care agită clapacioace ori sticle goale de pepsi, fă-te că nu-i vezi, dă-i în... zurgălăi, vorba lui Florin!
    2) Corect! păcat de biata Angela! De ce să-ți pară rău de ăl de s-a dus? Precis s-a mutat la mai bine!
    3) Cioran.
    Așa, din auzite, că multe scrise de el nu m-am prea învrednicit să citesc, cică ar fi o personalitate marcantă a vieții spirituale românești. Aici, cu poziția ta tranșantă, destul de asemănătoare cu cea adoptată de oficialitățile românești, mă cam împingi într-o dilemă: ori ăia care zic că Cioran e o valoare sunt rău de tot pe arătură, ori trebuie să-mi intre odată pentru totdeauna în cap că un produs valoros este doar acela care elogiază înaltele valențe ale neamului românesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Teo Dora, adevărul e că eseul maestrului se mulează ca propria-mi piele pe lenea mea aproape patologică. Jur că nu-mi place munca de fel. Jur, deasemeni, că nu-mi displace să am. Și, dacă aș avea suficient tupeu să nu fiu întrutotul de acord cu Cioran, aș zice că a dobândi prin muncă ceea ce vrei să ai nu e cel mai rău lucru. Sigur, sunt de acord că trebuie să pui frână la timp.
    Unii au furând ca-n codru.
    Cum bine zicea un patron care-și trimitea angajații acasă cel târziu la ora 16,00: degeaba muncești ca sclavul să faci bani dacă nu ai timp să-i cheltuiești.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dan, bine-ai revenit!
    Sper că toate cele sunt ok.
    „Bulina roșie?” Intrigant, este?
    Hehehe... m-am tot gândit ce răspuns să-ți dau. N-am găsit nimic care să șocheze prin semnificații super-deștepte așa că sunt nevoit s-o zic p-a dreaptă.
    Nu pricepi care-i clu-ul pentru că nu există unul prea clar. Hm... hai să zicem că ar fi ceva, un fel de hap/pilulă mai mult sau mai puțin neplăcut/ă. Mi s-a părut nepotrivit s-o fac ”amară” așa că am mai îdulcit-o colorând-o în roșu.
    Individul ăla cu „clapacioacele” e un rebut. Și imaginea eșecului decisiv al mediului care l-a educat. Dacă și el, la rândul lui, și-a educat urmașii după același calapod comportamental, nu-i greu să-ți imaginezi o progresie care-ți dă fiori.
    Nu știu, cu adevărat, ce fel de om a fost Victor Surdu. Pentru mine, mai întâi, faptul că a renunțat la o poziție în politică (sigur, Partidul Democrat Agrar a avut consistența unui balon de săpun, însă, dacă ar fi vrut, Victor Surdu ar fi putut rămâne, dacă vroia, în orice alt partid) denotă că a avut un bun simț sănătos. În acest sens, voi fi întotdeauna convins că nu politica l-a eliminat pe Surdu ci că Surdu a „dat papucii” politicii.
    Cioran... nu mai revin. Habar n-am dacă-mi place ori ba opera lui. N-am citit decât fragmente nesemnificative, cu totul întâmplător ori comentarii ale altora despre scrierile sale. Poate că, la urma urmei, Radu are dreptate și opera lui nu face doi bani.
    Televiziune? Aș zice că e cel mai important vector media. Or fi fiind oameni inteligenți și acolo. Numai că păcătuiesc prin a-și evalaua inteligența în puncte de rating.
    Ah!
    Azi la radio (alt vector de presă), ăla cu rock, un bou (sau Boariu?!) care strică emisiunea de dimineață a postului, ne pune la curent cu faptul că se împlinesc 41 de ani de la primul zbor al omului dincolo de atmosfera terestră, Iuri eroul sovietic.
    „După 41 de ani, ne zice băiatul de la radio, nu vă pot spune decât că au trecut 41 de ani”.
    Aferim!

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am sters otrava . A ramas apa limpede si curata !
    Cioran este de fapt un mare artist ? Eu inca am dubii , il voi mai scarpina un pic ...ca sa-l descopar in plenitudinea frumusetii lui nihiliste ...

    RăspundețiȘtergere