Trotuarul ar fi fost unul normal, croit pentru
necesitățile firești ale cetățeanului. De la gard până la bordură măsoară vreo
3 metri, poate nițel mai mult. Adică destul cât să circule o mamă și-un tată
care-și plimbă bebicu-n cărucior pe un sens și, eventual, alții la fel care-ar
merge pe celălalt sens. Fără să se izbească unii de alții.
Numai că București e un oraș marcat, la tot pasul,
de cei care-l locuiesc. Ar fi putut fi invers, orașul să-și pună amprenta
personalității asupra cetățeanului, dar nu e. Dintr-o rațiune simplă, nu-i
destul să ai statut de capitală ca să și arăți precum alte capitale. Eventual
europene, dar nu-i musai.
