Ieri m-am simțit norocos!
N-am tras un loz, n-am jucat la Loto. N-am câștigat bani, dacă vreți să știți. Și nu punem la socoteală robota (salarizată) de fiecare zi.
Ieri m-am jucat în parc cu Prințesa. Câteva ore bune. Dacă voi credeți că-i simplu să fii acceptat în joaca unui copil de 3 ani jumate vă-nșelați. E un rol greu, acela de partener la desenul pe asfalt, ori cel de la capătul opus al balansoarului, , ori de interlocutor în dialogul legat de lipsa nisipului din locul ei de joacă. Poate că nu știți, apropo! Nisipul, unul din deliciile multor jocuri de copii, dispare, încet-încet, din parcurile în care mergem noi. Prințesei nu i-am spus explicit, dar simte și ea că cei care au luat o astfel de decizie sunt nițel tembeli, lua-i-ar gaia!
