Dacă
veți fi fiind destul de „fezandați”, poate vă amintiți că circula un banc, acum
vreo 35-40 de ani, cum că oamenii se temeau să mai aprindă veioza ori aragazul. Pe la radio și Tv, singurele canale
de comunicare „în masă” la acea vreme, tovarășul și tovarășa erau prezenți în orice emisiune, direct ori prin ricoșeu.
Așa că cetățenii suprasaturați suflau și-n iaurt.
Azi, cu
voia Domnului, ne e dat să trăim o eră incredibilă. Vreau să spun, incredibilă
prin prisma a ceea ce puteam să ne imaginăm pe vrema aia. De la scrisoarea din
armată la scrisoarea online. De la bătut magazine pentru cumpărături la țopăit
ici-colo pe saituri. De la scuipat pe degete să dai pagina bunicului „Sportul” la
unul-două-enșpe clickuri pe pagini virtuale de sport.
Răsfăț!
Mură-n gură!
