Cu ceva ani în urmă, când uațapu’ încă se juca-n țărână iar purecele țopăia zglobiu, cum bine știți, cu 99 de ocale agățate de opinci, chestiuțele amuzante circulau pe mail. Trudea omu’ din zori și până-n seară, cu ochii-n monitor, pentru știe naiba câți mărunței și, dacă erai curios și aveai vreme să-l privești, puteai vedea cum între ochi se sapă un șănțuleț iar fruntea se încrețea a concentrare și griji. Ei și, ca din senin, odată se-nfiripa un zâmbet. Te-ai fi putut gândi că-i ieșise combinația la loto ori aflase că-i născuse vaca.
