Ies cu prietenul meu la „mișcare”. Ori „tropăit”, cum îi mai zic eu ca să aibă o rezonanță mai dinamică. Avem motive să perseverăm în acest demers, măcar oarece plimbări dacă la o miuță ori un tenis cu amicii nu ne mai sunt accesibile. De altfel, azi, ca și în multe alte zile când ocolim terenurile de sport din parc, n-am scăpat ocazia să evocăm întâmplările când, pe vremea aia, am fost geniali.
Ehee, ce vremuri! Drept să spui, ne cam repetăm. Mizăm pe faptul că ținerea minte nu e partea celuilalt cea mai tare. Și, de-o fi să știe că i-am mai spus-o și-n alte dăți, să dea dovadă că suntem prieteni.
