De mai bine de 35 de ani, cu mare entuziasm și febrilă așteptare, facem pe dracu’n patru și ne revedem, foștii colegi de liceu, de două ori pe an. Nu mai suntem toți. Câțiva preferă să stea deoparte. Nu le judec motivele. Unora li s-a pierdut urma. Pe alții îi pomenim, atunci când ne revedem, păstrând vii amintirile care ne leagă de ei.