Începutul
Aseară, după al doilea algocalmin, pe undeva prin semi-emisfera din stânga jos,
s-a ițit spontan și vag neplăcut o retrospectivă. Și, consecutiv, o numărătoare.
Nici cât totalul degetelor de la membrele
de sus. Ori de jos, e totuna.
Întâi e suverana, „domnișoara”Antonescu. Sunt
tentat să zic „Domnul să-i dea odihnă și să aibă milă de păcatele ei!”. Mă abțin,
rămân doar la cea de-a doua parte a sentinței, n-am habar dacă mai trăiește ori
ba. Ea a fost prima. Întâlnirea, în ce mă privește, s-a înfăptuit destul de
târziu, cred că nu trecusem încă pragul spre deceniul 4. Vreo 28-29 de ani.
Am intrat în odaia cea cu promisiuni de
mai bine și temeri cât cuprinde destul de sfios. Tulburat de noutatea
demersului, m-am trezit făcând glumițe. Semn de inconfort psihic la
subsemnatul. E un instrument personal de plasament în defensivă, o încercare de
a disimula frunzele morcovului din dos. La vremea aia glumițele și o oarecare notă
din voce erau cele două arme pe care le băgam în prima linie. Infailibile. Doamnele
care nu zâmbeau din prima erau ori constipate ori lesbiene.
Binevoitori, amicii care aflaseră unde mă
duc și cu ce treabă îmi spuseseră că-i musai să adopt o anume linie de
adresare.
-
Să
nu-i zici „doamnă”! bagă de seamă! Da’ oi fi auzit și tu povești despre chestia
asta, nu? Cucoana se ofensează una-două și, din câte se știe, nu se sfiește
să-i corecteze pe cei care cad în eroare.
Destul, nu-i musai să mi se spună de două
ori.
-
Săru-mâna!
Zic,
și nu-mi iese neam „domnișoară”! ce dracu’! e de-o seamă cu mama, ba parcă mai
trecută nițel. „Doamnă” vine de la sine, natural ca lumina la răsărit.
După ce i-am explicat motivul vizitei m-a
întrebat de câte nopți nu dorm. Vreo 3, zic eu oarecum reflex, probabil din
dorința sinceră de a fi compătimit. „Păi atunci, zice domnișoara Matusalem, nu
vă pot face anestezie.” Și-uite-așa mi s-a relevat încă un motiv să-mi intre
bine în cap că experiențele de inițiere nu se uită niciodată.
Am crezut că, după ce a ronțăit din
măseaua mea cu ustensila aia infernală care bâzâie, greul a trecut. Întâi un
fior, p-ormă un tremur, apoi nenumărate zvâcnete, gemete și spasme orgasmice. Nimic
despre sex, fir-ar ea de viață! Apoteoza experienței s-a desăvârșit abia după
ce albinuța și-a ostoit bâzâitul iar eu am reușit să respir și să-mi șterg
sudoarea de pe tâmple. Freze. Niște ace îngrozitor de lungi, cu aspect
elicoidal pe toată lungimea lor. Probabil satanice instrumente de pe vremea
Inchiziției. Domnișoara de fier a tot forat în interiorul unor canale numai de
ea știute până când a dat Domnul cel bun și a extras ce trebuia extras. Nervii măselei
și nervii mei cei mulți, lăsându-mă bleg cârpă pe scaunul de tortură.
-
Gata,
zice dumneaei cu oarecare satisfacție în ton dar cu vădită părere de rău că s-a
terminat. L-am scos. Ei, cum vi s-a părut?
-
Îhhmm!
Mhhmîîăăăhm!
Răspunsul meu a fost doar pe jumătate
strategic. Știam că nu s-a terminat de tot, e doar un prim contact, va mai fi
măcar un al doilea dacă nu mai mult. Cealaltă jumătate a mormăielii a fost din
simplul motiv că îmi fuseseră siluiți o bună parte din mușchii feței, mandibula
și o parte semnificativă de limbă. Cum mama naibii să-ți mai iasă din gură
cuvinte articulate omenește, pe înțeles?!
Domnișoara Torquemada părea că s-a distrat pe cinste. Aproape că
torcea ca o mâță după ce se epuizase în bunătate de act sexual.
Când am ieșit din clădire mă gândeam că
femeia asta are nevoie de multă forță ca să trăiască asemenea sentimente de
câteva ori pe zi. La mine, la noi, pacienții care trecem numai o dată prin
ritualul pierderii speranței, starea de epuizare e compensată după aia de
relaxare, de o contrastantă stare de bine. Nu poate fi decât euforie după trecerea
prin purgatoriul frezei și a acelor
lungi care mușcă din viața noastră. Pe când ea? Vă dați seama câtă putere zace
în adâncu-i ca să ia de la capăt truda epuizării prin satisfacții succesive? Câte
orgasme poate suporta o biată domnișoară dentistă?! Oare câți miei i-or trece
pe zi prin mână? 8? 10? Mai mulți?
Prima experiență la dentist! De neuitat! De
departe Domnișoara Antonescu e spuma, Întâia și de necontestat Suverana. Grație
sadismului ei vizitele mele ulterioare în astfel de cabinete au fost, din
nefericire, cât s-a putut de rare.
Ștefan,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu