marți, 6 decembrie 2011

SCRISOARE către MOȘUL cel BUN


Știi că nu ți-am scris niciodată.
Când am aflat că pot s-o fac trecuseră peste mine prea mulți ani pentru ca demersul meu să mai aibă sens. Firescul credinței oarbe trecuse, regretul cunoașterii mă copleșea.
Ca pe fiul meu… ce  durere am în suflet!!
Și privesc, nostalgic, filmul inocenței copilăriei mele. Se cerneau zăpezi pe ulițele satului pe când, copil fiind, mă sumețeam să duc urarea pe la casele vecinilor. Înfiorat de neprietenia câinilor cei răi, întărit de mesajul neprețuit al tainei sfintei Nașteri. Mi-ai dăruit, an după an, magia colindelor, neîntrerupt prilej de căldură în suflet și emoție în glas.
Tu știi că nu ți-am scris niciodată. Nu ți-am  cerut nimic, dar îți sunt recunoscător pentru tot ce mi-ai dat. Îți scriu acum să-ți mulțumesc. Să știi, vom împodobi iar un brad,  vom cânta iar în jurul lui, vom privi iar în urmă cu bucurie și înainte cu credință.
Și, totuși, Moșule, dacă-ai putea, te rog să-mi dai:

... clinchet cristalin și miros de brad. Zâmbet duios și privire caldă-n iesle.
Dă-mi fiorul așteptării albe a nașterii speranței,
Dă-mi uitarea celor ce mi-au întunecat ziua și simțirea,
Dă-mi gând de slavă și bunătate-n cuget,
Dă-mi putere să iert și înțelepciunea  să mă căiesc,
Dă-mi lacrimă-n bucurie și umilință-n triumf,
Dă-mi prospețime-n spirit și tihnă-n nerăbdare,
Dă-mi  soare-n zori și cer adânc cu stele,
Dă-mi ochi să simt, dă-mi curcubeu în suflet,
Dă-mi viață s-o împart cu cei ce-mi stau alături,
Dă-mi blândețe-n vorbe și mângâiere-n fapte,
Dă-mi mâini să dau și porți în suflet să primesc!

O fi cerința mea prea multă?
O fi trufie, bunăoară?!
De-a fi așa, de toate mă lipsesc.
Și-ți cer
Sfiala celor ce ascultă,
- și nu cutează să îți ceară,
înfiorați de ger,
în tindă -
Pe cei ce an de an sfințesc
Un alt Crăciun cu-a lor colindă.

Ștefan,   
06.12.2011
          

9 comentarii:

  1. Subscriu in intrgime la cele spuse de tine intr-un mod atat de emotionant..
    Sa iti dea Mosul tot ce iti doresti si din partea mea un sac maaaaaaare de sanatate!
    Livie

    RăspundețiȘtergere
  2. Abia acum indraznesc sa intru cu un comentariu , Fanele draga ! Si asta numai pentru ca,in ultimii ani de cariera in educatie ai Deliei, am fost solicitat , datorita gabaritului , poate din cauza aplecarii catre cele ale copilariei , poate pentru ca nu gasea un voluntar pe masura pretentiilor ei...ziceam ca am intrat in rolul personajului de basm caruia i te adresezi atat de frumos . Ai o fire poetica , eu te cunosc prea bine si sensibilitatea ta iese inca o data la iveala in frumoasa-ti invocare de aici . Sa-ti dea Domnul Sarbatori fericite , pe masura celor cerute cu sfiala si timiditate , Mosului cel Bun ! Si mai ales , sa-i poti bucura pe ai tai , pe masura sufletului tau !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bubule, sunt creatie proprie toate randurile de mai sus? Foarte frumos, nu de alta :-P

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca Mosul e surd sau chior, problema lui, dar eu una ti-as aduce pe loc tot ce-ai cerut mai sus, ca le meriti, ca noi toti de altfel! Sa ai cele mai linistite sarbatori alaturi de minunata familie pe care ai creat-o in lumea asta :)

    RăspundețiȘtergere
  5. O să pregătesc un sac încăpător la vedere și vreo doi săcuți de rezervă, mai știu eu ce vremuri vin?! :-))
    Un maare mulțumesc pentru urare, dragă Livia! Bucurii și colinde-n fereastră îți doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Răducule!!
    Avea Maia o față de masă sângerie pe care mi-o punea pe umeri în fiecare noapte de Ajun, vreo trei pachete de vată din care-mi trăgeam deoparte barba albă și ceva șuvițe pe la tâmple (de Moș bătrân, lipite cu un amărât de scoci care se dezlipea tocmai când eram la apogeu cu ho, ho, hoo!), restul fiind împrăștiat de-a lungul crengilor ori pe sub pom, ca să pară că a nins din belșug pe deasupra și pe sub pomul cel bogat împodobit din colțul sufrageriei noastre. Era noaptea cea plină de semnificații în care urma să-mi joc rolul de Moș care intră-n casă prin balcon, cu sacul doldora de daruri pentru copiii cuminți, care știu să recite de la „Cățeluș cu părul creț” în sus. Adică fiii mei și fiii vecinilor mei. Până când demersul devenise neconvingător. Hehe.. probabil că ai simțit și tu, vine un moment în care, dacă nu-i tratezi la nivelul la care au evoluat, pierzi dramul de credibilitate pe care l-ai câștigat pe parcurs.
    Știi, aproape că te invidiam când îmi povesteai ce rol bogat îți era hărăzit, „Maia” ta Delia fiind, în fiecare sezon, regizorul cel plin de har care îți punea un sac în spinare și ceva replici consacrate în speech.
    Sărbători cu cele bune și ție, Radule! Dincolo de toate cele, eu știu cât de multe meriți tu de la Moșul cel Bun. Zice-se că tuturor ne este pus deoparte câte un pahar pe jumătate plin, pe jumătate gol. Eu îți doresc, sincer, să uiți de partea aia goală și să te bucuri din plin de căldura dragostei celor de-aproape.
    Cu sensibilitate poetică și prietenie :-)))

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună seara, Ioana!
    LA MULȚI ANI!!!
    Știam eu că ai un motiv serios ca să te-ascunzi, atâtea zile, „printre rânduri” (girafe,struți).
    Săr-mâna pentru aprecieri! Mă bucur dacă ți-au plăcut rândurile mele. Dă-mi voie să te citez: „Mă pălește o dispoziție poetică uneori”...

    RăspundețiȘtergere
  8. Laurita, drăguță!!
    Uite cum stau să gândesc cum se cuvine să răspund! O fi moșul orb?! o fi surd?!
    Fie el cum o fi, îmi zic, eu tare-aș vrea să se-mplinească urările dragului „moș” Tomescu!! Mie, alor mei! Ție, alor tăi!!

    RăspundețiȘtergere
  9. :-)))) Da, corect :-D

    Multumesc mult de urari, abia acum am vazut, intrasem sa citesc ultima ta "isprava"! :-)

    RăspundețiȘtergere

<