duminică, 13 februarie 2011

SIMILAR… ȘI NU PREA...

Un bun amic de-al meu are o fată măritată în Olanda.
 Fată frumoasă de pică, știți voi, româncă de-a noastră care, pe lângă genele mioritice ( nu alea de la ochi, bre!!) mai făcuse și ceva balet, ca să știți… așa că n-o să vă mai obosesc cu descrieri.
Acuma, mai ales în zilele noastre cele de azi, tot românu’ are câteva povești în gușă ori culese la prima mână despre una sau alta de prin țările alea… că, dacă n-a ajuns el personal, sigur are un amic sau ceva rubedenie care-și trăiește amarul pe-acolo.
Și amicul ăsta al meu, într-o zi, când mai sufla el în bujiile vechii mele Dacii, odihnească-se în pace! pe care, în paranteză fie spus, o resuscita din când în când, Domnu’ fie lăudat!...îmi spune două povești din țara cu lalele frumoase și gagici urâte.

Una era despre ginere-su.
Mai exact, despre faptul că tocmai se intorsese el din Germania (amicu’, nu ginerele), unde fusese cu niscaiva treburi și, dacă tot era prin  zonă, nu se făcea să nu  dea o fugă și pe la fii-sa, nu-i așa?
Ei, și așa, din ce-mi descrie el, printre alte chestii, îmi fac o idée despre (cam) cum arată casa ălora. Vreau să vă zic că nu părea să fie cine știe ce palat.
Ar fi o casă modestuță, care s-ar îmbujora,  rușinată, dacă i-ar fi  dat ăl de sus să steie, să zicem, prin Pipera sau printr-o zonă d-alea de interes major,  pe unde cresc viloaie de funcționari la stat, în Românica noastră plină de contradicții.
Și, din ideea asta, se mai naște încă o idée: fii-sa și cu ginere-su’ nu-s cine știe ce bogătași. Miratu-m-am ca boul la poarta cea de zi cu zi. De ce? Păi d-aia... ce n-am apucat eu să vă spun este că, cel puțin la vremea aia, ginere-su era un fel de ministru, sau consilier, sau, mă rog, un mare mahăr pe la Consiliul Europei.
Imediat, în mintea mea de român călit în două epoci, prima fiind de aur curat, a  doua… încă mă chinui s-o definesc… pare un aliaj de tot rahatu’, se nasc alte două gânduri: că ministru vine de la înțelesul său din greacă, cum că ăla care ocupă o astfel de funcție  este, vezi tu, sluga celor care l-au pus acolo și, pe urmă, al doilea gând, că chestia asta n-are nici o relevanță pe la noi. Adicătelea, e taman invers: noi suntem niște slugi așa de proaste, încât domnului ministru… da’ ce zic eu ministru, chiar și unui pârlit de căpitan de pe la pașapoarte ori consilier la primărie (ați zis ceva de vameși? mă scuzați, asta e déjà o altă categorie), le  lasă o mătușă ditamai moștenirea iar noi chiar îi credem.
 Că, dacă nu i-am crede, de ce mama dracu’ i-om tot alege să ne jumulească la nesfârșit?!
A doua poveste are ca subiect o intersecție din orășelul în care locuiește fiică-sa.
Cică ăia de la primăria lor s-au autosesizat că în intersecția cu pricina s-au petrecut vreo două, trei accidente cam identice, ca să zic așa și, fiind ei, cum ar deveni cazul, similari cu, să zicem, consilierii de la sectorul… în sfârșit, un sector din orășelul în care locuiesc eu, să zicem… București, capitală europeană, au căzut pe gânduri. După o vreme gândurile astea s-au luminat într-o concluzie  și-au decis că trebuie să schimbe ceva în intersecția aia.
Și-au schimbat. Acuma nu se mai ciocnesc mașinile în locul ăla.
Și iarăși, imediat, în mintea mea de român, știți voi, călit… s-a insinuat intersecția dintre străzile Icoanei și Eminescu (una care ar putea fi similară cu intersecția lalelelor) din… ați ghicit, orășelul nostru București, din ce sector o fi el, unde sunt cam 3-4 accidente auto pe lună. Pe lângă mașini șifonate zdravăn, capete sparte și oase rupte, e acolo, pe un colț, un gard pe care proprietarul a obosit să-l tot repare.
Necazu’ e că ăia de la primăria de la noi nu sunt înzestrați cu darul autosesizării. Ei au alte daruri, de prin alte surse. Ba, mai mult, nici nu se lasă sesizați. Că degeaba polițiștii care tot vin la fața locului fac rapoarte pe care le prezintă celor în drept, câinii latră iar ursul își vede de drum. Si săracu’, om cu gardu’ veșnic dărâmat rămâne cu paguba. Sesizările polițiștilor, neavând forma, conținutul  și consistența corespunzătoare, se pierd, asemeni fumului în vânt, fie prin vreun sertar fie direct în hăul  primitor al coșului de gunoi.
Acuma, că între primăria de la noi și primăria de la ei e o distanță de vreo două  mii de kilometri știe toată lumea. Ce nu înțeleg eu e de ce le zice la toți la fel: primar la ei, primar la noi; consilieri la ei, consilieri la noi.
Ma gândesc că la ei o fi de-adevăratelea. La ei, adică, treaba primarului și a consiliului e să nu doarmă de grija ălora care i-au ales și să le rezolve problemele. Și chiar asta fac.
La noi,  Domnu’ să aibă milă de păcatele mele!  bordurile sunt mai importante decât străzile pe care le mărginesc iar asfaltul de pe carosabil are garanție vreo 6 luni. Păi, mă’ baieți, eu am ciorapi de vreo doi  ani, p-onoarea mea!!
D-aia mi se pare mie că trebuie să fie o greșeala pe undeva. Ori la ei chiar nu se cheamă primari si consilieri, ca la noi, ori noi i-am ales pe-ai noștri să aibă grijă de ale lor, nu de-ale noastre.
… de cap sa le fie!!!

Ștefan, 13.02.2011

9 comentarii:

  1. Si uite asa se schimba omul nostru , nu deodata ci in timp si in loc sa vada numai partea plina a paharului , ii vede si fundul gol . Nu pot sa spun ca ma bucur ci pot sa adaug si eu niste mici observatii personale ce vizeaza indiferenta alesilor la urgentele comunitatii care i-au ales .
    Va aduceti aminte , desigur , de accidentul in care si-a pierdut viatza Teo Peter . Acolo , in acea intersectie , cu ani in urma am vazut cu ochii mei un alt accident grav , datorat pozitiei ascunse a semaforului . Americanul ala care a facut accidentul si a spalat putina imediat , nu era vinovat deloc . La ei , in State , semafoarele sunt la vedere , pe mijlocul intersectiei - dincolo de intersectie , astfel incat sa nu-ti sucesti gatul chiombindu-te sa-l vazi ...Alesii nostri cu atributii edilitare , se duc des pe acolo , ba chiar unii isi fac un titlu de glorie daca dau mana cu vreun primar local ...dar nu observa nimic pe strada , nu aduc cu ei civilizatia de acolo ...nuuuuu...de ce sa transpuna ei in practica ce invata de peste ocean ? dar invatza ei ceva de acolo ori se duc .....si se intorc .....???

    RăspundețiȘtergere
  2. Că bine le mai zici, măi Piticule! Da' nu chiar peste tot. Adică să nu creadă lumea că eu sunt abstinent la temele legate de plaga asta numită ALEȘI. Numa' că nu vreau să pun prea mult suflet în chestia asta, mă încarc negativ și nu face bine la ten.
    Acuma, continuând ideea ta, aș fi curios dacă ne întrece cineva prin mama Europa la pus semne de circulație (și semafoare, se-nțelege) de-a-nboulea. Poate vecinii noștri de peste Dunăre să mai ridice ceva pretenții, altminteri ceva îmi zice că suntem campioni.
    Aa, eu n-aș zice că americanu' ăla a fost chiar nevinovat, mama mă-sii!
    Na! Că mă faci să vorbesc urât...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu pune suflet , Bubule ...nu merita ! Alesii nostri sunt atat de simpatici in ultima vreme ...sunt demni de tot "respectul" meu .Ma impresioneaza transparenta cu care pun ei la cale treburile in partidul dominant. Sinceritatea si bunavointa lor in dreapta carmuire acum , cand suntem la + 0,1% heheheeeee....ma face sa rad !Ce bafta avem cu astia ...cand tot mapamondul e in suferinta noi o ducem din ce in ce mai bine ...Baieti pregatiti ...si fete si mai si ...au umplut Europa cu harnicia lor la un pretz de nimic .Iar tineretul , in timpul liber , cultiva etnobotanice . In curand ne vom simti ca la Amsterdam ...ce bineeeeee...
    Cat despre americanul cu pricina ...eu raman la parerea mea . Daca semaforul este dupa copac ...imi pare rau ...fa ceva cu el ...du-l la capatul tunelului ...poate devii mai optimist ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuie sa fi remarcat totusi in intersectia Icoanei cu Eminescu un semafor rasarit de mai bine de o jumatate de an care pana in prezent functioneaza numai pe intermitent sau deloc. Adica l-au pus ca pe o sperietoare de ciori, doar ca una fara maini, picioare si palarie. Adica un bat. Hmm...

    Cat despre sosetele d-voastra rezistente, nu pot decat sa va apreciez arta de a le cumpara pe cele mai bune, toti avem cate ceva de invatat de-aici :))

    Cu drag,
    Laura

    RăspundețiȘtergere
  5. Eheeeei, măi Piticule, cum te mai aprinzi tu! Faci ce faci și vii la tema ta favorită, cu ăia nașpa care-ți fac viața amară.
    Hai să-ți spun un banc.
    Cică Bulă, la școală... profesoara desenează pe tablă un pătrat.
    - Știe cineva ce este aceasta? întreabă doamna. Răspunde Bulă:
    - O fereastră pe care se văd un tip și-o tipă făcând sex!!!
    - Vai, Bulă, ce idee!! De unde până unde?!...
    Desenează apoi un cerc.
    - Dar asta?
    Bulă, agitându-și frenetic brațul, răspunde:
    - Un hublou pe care se văd un tip și-o tipă făcând sex!!
    - Ei, na... de unde până unde?! se miră, scandalizată, profesoara.
    După care trasează o linie dreaptă, orizontală.
    Dar asta?
    Bulă, intrigat:
    - Ei, nu... că sunteți obsedată!!
    Laura!! Ce surpriză!! (pst... să un se prindă lumea că suntem mână-n mână).Tocmai mă uitam și eu pe site-ul tău de Speed Dating. Mi se pare așa o idee bună...
    Acuma, la subiect: semaforul ăla are rostul lui, să fii sigură de asta. Nu pe stradă, evident. Pentru că nu ai interpretat corect, o să te luminez: nu e un băț, e o țeavă prin care se scurg niște bănuți de undeva către cineva.
    Cât despre ciorapii mei, nu-mi mai aduc aminte la care dintre ei mă gândeam când am scris, la ăia de doi ani pe care încă nu i-am incălțat ori la ăia pe care i-am purtat atât de îndelung încât au căpătat așaa... o crustă solidă ca asflatul... hehe!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa cum spui, mai Bubule , ca si Bula din poveste , am si eu obsesia mea porno...la fiecare pas imi aduc aminte de ei si le mai zic una care se vrea dupa inima si sufletul lor mic-mic-mic...Poti face tu abstractie de ei cat vrei ...ei se vor instila in viata ta fara sa le dai voie .Uite , acum se leaga si de liderul meu sindical de la "Gipo-pescar batran "...cica a bagat mana in caraiman pana dincolo de umar si ar fi adunat el toata spaga venita din vami ...heheheeeeeeeee . S-o creada mutu'....

    RăspundețiȘtergere
  7. Aoleu, Don Stefan, apropo de sosete, tocmai ce mi-am amintit de niste papuci de-ai dumneavoastra mai speciali, comedie mare :))) Va pupa Laura!

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, mi-am adus aminte si eu de Teo Peter, Dumnezeu sa-l odihneasca. Cand eram tanar june la Poli, la un bal al bobocilor la care a cantat si Compact (B, de la Bucuresti, se certase cu Paul Ciuci.. el isi pusese litera C in titlu, de la Cluj) i-am cerut un autograf, pe carnetul de student. Il am si acum..
    Am trecut si eu prin intersectia cu pricina, la scurt timp dupa accidentul care i-a curmat viata. In afara de semaforul ala pe care, sa zicem, nu l-a vazut din cauza vegetatiei care-l masca, era un "STOP" mare cat roata carului. Si in engleza, ca si in romana, are acelasi sens, nu?
    Lucrul ce m-a deranjat mai tare decat motivatia asta stupida a fost modul miselesc in care a spalat putina individul, scos in cateva ore din tara de catre ambasada americana. Si asta pentru ca Romania a semnat acel tratat propus de "big brother" prin care militarii sai care fac te miri ce traznai pe alte meleaguri nu pot fi judecati pentru faptele lor decat acasa, ca tusesc si se imbolnavesc, micutii. Iar acest tratat, propus de americani tuturor partenerilor din Nato, a fost semnat doar de Romania (prin Geoana) si Bulgaria, daca nu ma insel, dar s-ar putea sa-i arat cu degetul degeaba pe fratii bulgari. Ca ceilalti, gen Polonia sau Ungaria (nu vorbesc aici de Franta!), mai au inca un dram de mandrie, nu pupa dosul americanilor neconditionat. Na, ca si mie mi-a scapat.. dar nu pot spune ca fara voie..

    RăspundețiȘtergere
  9. Laura, drăguță, săracii papucii ăia n-au mai putut fi resuscitați! I-am plâns o vreme dar, ce să fac... până la urmă mi-am cumpărat alții. Nimic nu mai e ce-a fost!!! OOOf!
    Despre tratatul ăla de pupat curu' americanilor, dragă Dane, pot spune că a avut o singură parte bună, în ce mă privește. M-a lecuit să mă mai uit la filme americane cu super-eroi care pot să iasă din situații imposibile ori salvează lumea în aproximativ 2,5 secunde. Simultan, nu mi-a fost greu să înțeleg cam cât la sută din intențiile lor sunt instaurarea păcii și a democrației prin țările pe care le invadează. Pe urmă am mai înțeles ceva: nu au nevoie, neapărat, de aliați pe unde se duc. Numai că au apucat să debiteze un text pentru prostime și au nevoie de un oarecare alibi, un fel de perdea de fum cu susținere internațională. Și, la noi, cum bine zicea și nenea Iancu, înflorește nestingherită o soțietate fără prințipuri.

    RăspundețiȘtergere