Într-o stare
normală, de om normal, ăla care trăiește zilele normal, una după alta, fără
dileme teoretice, fără, Doamne ferește, nopți bântuite de gânduri ba
din dreapta, ba din stânga, într-o astfel de stare, zic, gândul că un firicel de praf din mersul istoriei are gravat pe el numele tău nici nu există. Pentru că istoria e doar
statistică și cifre. Nici vorbă de trăiri, nici vorbă de simțiri. Ca un fel de film fără de sfârșit din care doar
viața în sine lipsește.