Războiul lumilor

Ghișeul în sine e o armă. Parapet strategic creat ca să-mi clarifice poziția. Dânsa așezată pe scaun (firește, nu poate fi altfel) eu în picioare, musai ușor aplecat. Așa au tăiat ei fanta aia prin care se derulează confruntarea, mai jos, la nivelul dânsei. Noi trebuie să ne cocoșăm, la propriu dar mai ales simbolic.

Niște plecări

Plecările sunt componente dinamice ale viețuirii.

Mie mi-a venit gândul pe persoană fizică, adică, la obiect, m-am grăbit să închid telefonul la finalul unei convorbiri nițel incomode. Știți și voi cum e aia, răspunzi din mers la un apel fără să știi cine te sună. Nu că te-ai fi dat rănit, dar ai fi preferat să vorbești un pic mai încolo, să-l suni tu mai târziu. Și chiar asta faci, „ te sun io mai târziu? Tre’ să plec acuma, sunt deja în întârziere!”

DRAGOBETE 2017

Când eu sunt tu, când tu ești eu

Mă-ntreb mereu de ce nu-mi trece.

De ce tot vreau să știu  ce faci,

De ce nu dorm când ești departe,

Și taci.

Ce ne desparte?

De ce îmi e ba cald, ba rece?

De ce zâmbesc când  n-are rost?

De ce nu-s singur în pustiu

Și nici gând greu nu mă apasă?

Poate că știu

Că-i  gândul cald acasă

Și uit, oricât de greu mi-a fost.

De ce nu sufăr când mi-e greu?

De ce tristețile-au trecut?

Cu ce descântec mă alini?

Doar c-un sărut?

De ce mă doare când suspini?

Că eu sunt tu? Că tu ești eu?

Ștefan,

24.02.2017

Validarea furtului prin vot

Ca de obicei, privesc ca bou’ tastatura, dau drumul unui început de propoziție și o șterg în următoarele secunde. Acolo, prin hățișul neuronal, se nasc simultan o ploaie de gânduri legate de subiectul mamă. Mă mai reculeg un minut-două și încerc să rămân consecvent.  „Stai pe subiect”, îmi zic, „pune decorul dar nu uita firul central”. Și plec de la realitatea faptului că trăiesc, gândesc și mă preocupă ce se întâmplă în jurul meu. Ce se întâmplă și cât anume din ce se întâmplă îmi influențează viața.

2017 - La Mulți Ani, prieteni!

Poate-I o zi  ca azi și ieri,

Sau ca oricare zi ce-a fost.

Neimportantă ori cu rost:

Să uiți tristețea și să speri.

Poate-i un an cum toți avem,

Cu căutări și rătăciri,

Cu nopți pustii și cu iubiri,

Cu ce-am avut și ce mai vrem.

Poate-i chiar Anul Nou de mâine.

E poarta către ce-ți dorești,

E ce e bun și ce iubești

Și de-aia-ți spun: să-ți fie bine!!

Ștefan,

31.12.2016