Prea puțin...

Doar o viață

Mă-nvăluie tristețea înțelegerii că eternitatea-i  dincolo de gând iar eu nu voi fi putut  petrece cu tine decât o viață

Nu-i ceas de numărat trecut

Sau dor de visul fără rost.

Nu-i  seara plânsului pierdut

Pentru ce e, pentru ce-a  fost.

Nu-i  vremea strigătului mut

Implorând clipele ce curg.

Nu-i aburul  în trup de lut

Ce se topește spre amurg.

Nu-i  viață strânsă într-un vas,

Ori risipită-n nicăieri,

Nu-i  grija pentru ce-a rămas

Oftând după ziua de ieri.

E doar privirea spre-napoi,

Și un reproș către destin:

Ne-ai dat timp de trăit în doi,

Însă  o viață-i prea puțin!

Ștefan,

19.02.2015 

Ziua îmbrățișărilor

Nu-i o ocazie specială. E doar ziua în care poți strânge pe cineva în brațe spontan, fără un motiv anume. 

Amurgul vacanțelor

S-a mai terminat o vacanță.

...câteva zile, Ziua 9,

1989 decembrie 25

Mergem  la ai mei.

„Iau și un cozonac?” Ăla micu’ face fițe la încălțat iar eu alerg cu încălțările după el prin casă. Frățioru’ăl mare se oferă să mă ajute, nu, mersi, lasă-l să zburde, pun eu mâna pe el! Întrebarea nevestei pică destul de nepotrivit,  asta e chiar problema ei, la o adică. Îmi stă-n gât să-i zic că n-are decât să ia, dacă e „bazată” și rupe concurența. La masa de Crăciun suntem toți ai noștri. Cozonaci vor mai fi, care de care mai crescuți, mai pufoși și mai vrednici de aprecieri. În loc de asta, preventiv, îi zic că nu e cazul, face mama cozonaci și n-o să ne mai omorâm cu dulciurile după ce umplem instalația cu de-ale porcului.

Aleea dintre lumi

...sau paranghelia de la capul mortului

Ieri, ca de obicei în astfel de zile, Maia s-a trezit devreme.Când am făcut ochi și am deschis ușa bucătăriei, ea înșira pachețele cu de-ale gurii pe masă, aprindea candele pe lângă ele și dădea rotocoale cu fum de tămâie pe deasupra. Le „numește”. Îi pomenește în gând pe cei care au trecut dincolo, în lumea aia mai bună, plină de verdeață. Cea lipsită de întristare și suspin. Urmează să le-mpărțim la cimitir sau oriunde în altă parte, celor în nevoie. Multe sunt cele ce ne leagă de cei plecați. Amintiri în primul rând. Câte-un lucrușor ori o poză. Și dragoste. Care, știți bine, nu trece.