C/R/T

Am încercat să plătesc online, ca nu om modern ce mă aflu, factura de telefon. Mobilul, adică, la Cosmote/Romtelecom/Telekom. 

AEGEAN VILLAS, Potos, Thassos

Postul nostru cel de toate zilele

Diminețile cotidiene se nasc din același univers discret. Din viața noastră de după vis, din lumea în care trăim dincolo de noi. Uite, mă gândesc că trecem dintr-o zi în alta tranzitând, voluntar și inconștient, două lumi. Una albă ori  gri, cenușie sau neagră, precum ne e trăirea stării noastre cea cu ochii deschiși.  Alta absconsă în subconștient,  viețuind pe după starea noastră cea adormită, molcom, în faldurile din cortina somnului. Uneori albă ori gri, alteori cenușie ori neagră, precum ne e trăirea cea cu ochii închiși. O viață? Două vieți?

Dragobete 2014

Bobe

          Întâi l-a lăsat tată-su.

          Nu știu de ce. Poate pentru că nu se aștepta ca Bobe, nou-nouț poposit în lumea asta, să-i strice somnul noapte de noapte. Ori poate gândul că un plod avea să altereze ideea lui despre viață a fost  prea greu de digerat. Sau, știu eu, poate că  muierea nu mai era dulcica aia numa’ bună de mâncat, lăuzia și nașterea nefiind chiar un tratament frumusețe. Cert e că dus a fost și nici nu s-a mai uitat în urmă.

Avionul renașterii

Ei, uite, n-am putut sta deoparte.

E o bună bucată de vreme de când mă trage ața mai degrabă să tac decât să zic. Să uit de pornirea de a-mi da cu părerea. Să curm impulsul de a scrie. Că prea dau buzna cele negre covăsind gândurile bune.

Da’, mama ei de treabă, știți cum e, uneori  te-apucă.  Poți să taci, da’ cum ai putea să nu gândești?!

Și, iată, nu pot sta deoparte.