Postul nostru cel de toate zilele

Diminețile cotidiene se nasc din același univers discret. Din viața noastră de după vis, din lumea în care trăim dincolo de noi. Uite, mă gândesc că trecem dintr-o zi în alta tranzitând, voluntar și inconștient, două lumi. Una albă ori  gri, cenușie sau neagră, precum ne e trăirea stării noastre cea cu ochii deschiși.  Alta absconsă în subconștient,  viețuind pe după starea noastră cea adormită, molcom, în faldurile din cortina somnului. Uneori albă ori gri, alteori cenușie ori neagră, precum ne e trăirea cea cu ochii închiși. O viață? Două vieți?

Dragobete 2014

Bobe

          Întâi l-a lăsat tată-su.

          Nu știu de ce. Poate pentru că nu se aștepta ca Bobe, nou-nouț poposit în lumea asta, să-i strice somnul noapte de noapte. Ori poate gândul că un plod avea să altereze ideea lui despre viață a fost  prea greu de digerat. Sau, știu eu, poate că  muierea nu mai era dulcica aia numa’ bună de mâncat, lăuzia și nașterea nefiind chiar un tratament frumusețe. Cert e că dus a fost și nici nu s-a mai uitat în urmă.

Avionul renașterii

Ei, uite, n-am putut sta deoparte.

E o bună bucată de vreme de când mă trage ața mai degrabă să tac decât să zic. Să uit de pornirea de a-mi da cu părerea. Să curm impulsul de a scrie. Că prea dau buzna cele negre covăsind gândurile bune.

Da’, mama ei de treabă, știți cum e, uneori  te-apucă.  Poți să taci, da’ cum ai putea să nu gândești?!

Și, iată, nu pot sta deoparte.

2014

V-ați venitără în fire?

Cum le-am mai zis eu unor amici, am gândit că nimerit ar fi să las să treacă o zi-două. Poate încă mai circulă prin sinapse o muzică, o șoaptă ori un buchet de tămâioasă. Trag nădejde că oți fi lăsat în urmă acordurile periniței și veți fi scăpat de bătăturile de la pantofii cei noi. Vă e limpede acum, nu-i așa, că ați pășit deja într-un An Nou-Nouț.

Sper că veți fi spart destule pahare, că veți fi făcut curat prin cotloanele umbroase pe unde s-au aciuat trecutele tristeți pentru că, dragii mei prieteni dragi, în ce privește Anul ăsta Proaspăt, am făcut eu demersuri unde trebuie și vă spun sigur că veți avea bunătăți pe alese și sănătate din belșug. 

Să vă fie bine!

Ștefan,

02.01.2014

Crăciun

E ca o haină veche-nouă pe care o n-o poți îmbrăca aiurea, când ți se năzare. Stă cuminte în cotlonul ăla, nebăgată-n seamă peste an, așteptând clinchet curat de zurgălăi ori miros de  cătină ca să-și ițească firea peste noi. Nici nu-i strai, se înțelege. E o coajă groasă a firii care ține  cald sufletului nostru atunci când se trezește ceasul potrivit.

De Crăciun.