2014

V-ați venitără în fire?

Cum le-am mai zis eu unor amici, am gândit că nimerit ar fi să las să treacă o zi-două. Poate încă mai circulă prin sinapse o muzică, o șoaptă ori un buchet de tămâioasă. Trag nădejde că oți fi lăsat în urmă acordurile periniței și veți fi scăpat de bătăturile de la pantofii cei noi. Vă e limpede acum, nu-i așa, că ați pășit deja într-un An Nou-Nouț.

Sper că veți fi spart destule pahare, că veți fi făcut curat prin cotloanele umbroase pe unde s-au aciuat trecutele tristeți pentru că, dragii mei prieteni dragi, în ce privește Anul ăsta Proaspăt, am făcut eu demersuri unde trebuie și vă spun sigur că veți avea bunătăți pe alese și sănătate din belșug. 

Să vă fie bine!

Ștefan,

02.01.2014

Crăciun

E ca o haină veche-nouă pe care o n-o poți îmbrăca aiurea, când ți se năzare. Stă cuminte în cotlonul ăla, nebăgată-n seamă peste an, așteptând clinchet curat de zurgălăi ori miros de  cătină ca să-și ițească firea peste noi. Nici nu-i strai, se înțelege. E o coajă groasă a firii care ține  cald sufletului nostru atunci când se trezește ceasul potrivit.

De Crăciun.

Grecia - România

Din când în când mă doare.

Când se schimbă vremea, când bate ploaia și vântul ori când mă arde soarele prea tare. Când mă lovesc. Când se coace o bubă pe dinafară ori pe dinăuntru.

H2(N)O virusul bălții

Vă  mai povesteam eu cum e să fii virusat și să te doară nostalgia după baltă. Junghi de iarnă, dor de baltă. Trece vara, vine toamna, bate iarna-n scule și, tot visând la ce-a fost și ce-o să fie,  nu-ți mai trebuie copcă, ți se ia de atelier pescăresc și se înmulțesc privirile lungi pe geam, știi tu, semne de boală grea.

Programare

Computerul ăla  biologic există. Sunt acolo, sub cuvertura asta de piele, oarece rotițe, oarece angrenaje, niște mecanisme care funcționează presetat ghidonându-ne pe anumite coordonate.