Crăciun

E ca o haină veche-nouă pe care o n-o poți îmbrăca aiurea, când ți se năzare. Stă cuminte în cotlonul ăla, nebăgată-n seamă peste an, așteptând clinchet curat de zurgălăi ori miros de  cătină ca să-și ițească firea peste noi. Nici nu-i strai, se înțelege. E o coajă groasă a firii care ține  cald sufletului nostru atunci când se trezește ceasul potrivit.

De Crăciun.

Grecia - România

Din când în când mă doare.

Când se schimbă vremea, când bate ploaia și vântul ori când mă arde soarele prea tare. Când mă lovesc. Când se coace o bubă pe dinafară ori pe dinăuntru.

H2(N)O virusul bălții

Vă  mai povesteam eu cum e să fii virusat și să te doară nostalgia după baltă. Junghi de iarnă, dor de baltă. Trece vara, vine toamna, bate iarna-n scule și, tot visând la ce-a fost și ce-o să fie,  nu-ți mai trebuie copcă, ți se ia de atelier pescăresc și se înmulțesc privirile lungi pe geam, știi tu, semne de boală grea.

Programare

Computerul ăla  biologic există. Sunt acolo, sub cuvertura asta de piele, oarece rotițe, oarece angrenaje, niște mecanisme care funcționează presetat ghidonându-ne pe anumite coordonate. 

La dentist

„Puteți clăti!”, îți zice dentista cea jună rezemându-se de spătarul scaunului. Scormonea de câteva minute bune molarul ăla rebel și dureros ca naiba. O fi simțit că te dor mușchii din jurul buzelor ori, pur și simplu, vroia și ea să-și mai îndrepte coloana.