H2(N)O virusul bălții

Vă  mai povesteam eu cum e să fii virusat și să te doară nostalgia după baltă. Junghi de iarnă, dor de baltă. Trece vara, vine toamna, bate iarna-n scule și, tot visând la ce-a fost și ce-o să fie,  nu-ți mai trebuie copcă, ți se ia de atelier pescăresc și se înmulțesc privirile lungi pe geam, știi tu, semne de boală grea.

Programare

Computerul ăla  biologic există. Sunt acolo, sub cuvertura asta de piele, oarece rotițe, oarece angrenaje, niște mecanisme care funcționează presetat ghidonându-ne pe anumite coordonate. 

La dentist

„Puteți clăti!”, îți zice dentista cea jună rezemându-se de spătarul scaunului. Scormonea de câteva minute bune molarul ăla rebel și dureros ca naiba. O fi simțit că te dor mușchii din jurul buzelor ori, pur și simplu, vroia și ea să-și mai îndrepte coloana.

DRAGOBETE 2013 - Și-acum ești tu

Eram doar note-n dezacord

Hălăduind fără motiv

Din vale-n deal, din sud la nord,

Tot căutând un  portativ.

Eram tristețea din amurg

Cerșind o geană de lumină.

Sătul de streșini care curg

Tot așteptând o zi senină.

Eram poteca fără rost

Din parcul văduvit de flori.

Prezentul gri, trecut anost

Și cer mereu bogat în nori.

Și-acum ești tu. Ai alungat

Tristeți și temeri nenăscute ,

Ai strâns petalele la sfat

Să coloreze gânduri mute.

Acum ești tu. Și înțeleg

Ce-nseamnă să mă simt întreg.

Ștefan

24.02.2013

Șabloane

M-am gândit să vă spun povestea asta pornind de la un șablon. Acela al asocierii anilor ce trec cu alaiul de disarmonii mai mult ori mai puțin inevitabile.