tag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post5668684963796238762..comments2022-11-02T14:35:34.738+02:00Comments on De-a Bubumaia: Războiul lumilorbubumaiahttp://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-87284897100161318972017-09-27T20:31:32.659+03:002017-09-27T20:31:32.659+03:00Nu-i optimism, Radule, e doar un zâmbet strepezit....Nu-i optimism, Radule, e doar un zâmbet strepezit.<br />Mi-e și frică să mai fiu optimist. Drept e că mă mai încearcă așaa, câte-un puseu de speranță, da' numai până când mă trezește realitatea de dincolo de iluzii. Tu nu vezi? La noi răul prevalează aproape în toate cele. Gândește-te la o componentă a vieții noastre comune și spune-mi unde anume vezi lucruri, evoluții pozitive. Învățământ, sănătate, cultură. Infrastructură rutieră și industrială, investitorii serioși stau departe iar cei care sunt deja aici își fac planuri să plece. Plouă pe noi cu legi și decizii guvernamentale cretine care se sting de la sine sucombând în stupizenia lor. Ar fi ridicol dacă ignorăm că toate astea se nasc în mintea unor oameni care ne hotărăsc destinul. Și de-aia nu sunt optimist. Pentru că nu văd în jurul meu nici un motiv de speranță. <br />bubumaiahttps://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-53715316885605853312017-09-27T08:55:51.178+03:002017-09-27T08:55:51.178+03:00 Finalul este unul optimist, Fănele. Mi-a plăcut a... Finalul este unul optimist, Fănele. Mi-a plăcut abordarea ta. Când pleci la luptă trebuie să de înarmezi cu credință și cu convingerea că vei învinge caracatița, îmbrăcat întotdeauna cu cămașa roșie - pregătit deci să nu ți se vadă eventualele răni căpătate în marea confruntare. Hățișul birocrației de la noi este unul din ce în ce mai viguros, mai de netrecut. Înarmat cu maceta nu mai poți răzbate ca odinioară, deci trebuie să pleci la luptă cu drujba. Visez la ziua în care, ajuns într-o instituție de stat, să mi se rezolve cestiunea în cauză cu maximă bunăvoință și celeritate ca și cum eu aș fi proprietarul lui și nu el-statul-al meu. Speranțele într-o schimbare de mentalitate mi se par fără nici o șansă. Am vise utopice, nu ? Raduhttps://www.blogger.com/profile/08141036711624574360noreply@blogger.com