tag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post4514773750909060812..comments2022-11-02T14:35:34.738+02:00Comments on De-a Bubumaia: MESERIAȘI - PARTEA DOIbubumaiahttp://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-51138368792355958762011-02-05T11:13:17.532+02:002011-02-05T11:13:17.532+02:00...așa cum bine zicea înțeleptul rege Solomon: și ......așa cum bine zicea înțeleptul rege Solomon: și voi aveți dreptate!<br />Mă mai râcâie niște chestii legate de temă, așa încât nu vreau să închei discuția fără să le scot pe masă.<br />Dan e de părere (și-i dau dreptate) că nu toți cei din spatele unui volan sunt șoferi. Sigur, ei conduc mașina, însă... mă rog, n-o mai dezvolt, e limpede despre ce-i vorba. <br />Povestea lui Popescu e doar o introducere în temă. Adevărul e că m-am mobilizat să deschid subiectul stârnit de câteva întâmplări-șablon de trafic care se repetă cotidian și care-mi agresează sistemul nervos și echilibrul psihic.<br />- mașini de școală care-mi taie calea cu tupeu (elevul e la volan, cu instructorul alături!)<br />- mașini mari care, în virtutea gabaritului favorizant, au o filozofie simplă în trafic: e mai mic ca mine, să se ferească!<br />- pitecantropii care aruncă fel de fel de chestii pe geamul mașinii. De la chiștocul fumegând ori pachetul de țigări gol la ambalaje ori chiar PET-uri.<br />- mașinile care mă depășesc la semafor, uneori chiar pe contrasens.<br />- mașina oprită anapoda, în mijlocul drumului, eventual pe avarie, în condițiile în care există suficient loc, unde n-ar deranja pe nimeni, doar cu 10 metri mai departe.<br />- maniera vădit agresivă a unora care pun în real pericol viața altora, ca să nu mai vorbim de propria lor viață<br />- ...și altele care nu-mi vin acum în minte.<br />Cred că 99% dintre noi uităm, atunci când "ne dăm cu mașina", că aceasta nu este decât o sculă, un instrument care are o utilitate strictă: să ne transporte din punctul A în punctul B. Cam ca un ciocan, să zicem, al cărui rol este să ne ajute să batem cuie. <br />Diferența e că nu ne rupem în figuri când folosim ciocanul nu-i așa?!bubumaiahttps://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-90451665939066948642011-02-02T22:05:59.745+02:002011-02-02T22:05:59.745+02:00Interesanta parabola d-lui Popescu si metamorfoza ...Interesanta parabola d-lui Popescu si metamorfoza care se petrece la schimbarea statutului rutier (speciei, dupa cum spui tu) din pieton in sofer, precum fluturele, nici mai mult nici mai putin. Din existenta anosta, ce star a devenit acum, cu cheia de la Opel (si cu breloc de acelasi tip, neaparat) fluturandu-i elegant pe inelarul drept! Aici as avea o mica "obervatiune", daca-mi permiti: hai sa-l consideram pe dom' Popescu un simplu conducator auto, sofer inseamna deja mai mult. Mult mai mult. E chiar o meserie si credete-ma ca am vazut si cativa din "specia" asta de-a lungul timpului.. nu multi, vreo 3-4, dar.. ce oameni!<br />In fine, sa lasam filozofia. Oricat de mult mi-ar placea sa cred ca am evoluat la treapta asta superioara, cea de sofer, sunt constient ca acest lucru nu s-a intamplat (inca, dar tind spre... se pune?!). Si, ca sa fiu sincer, exista un pic de Popescu in fiecare dintre noi, nu? Asa ca, sa nu fim prea aspri cu el, si noi (eu) am fost odata in aceeasi situatie :).<br />In rest, ce sa spun? Bine ca eroul tau nu asculta manele la casetofonul de bord (la maxim!), iar daca piata-i prea departe si el cumpara cartofi cu sacul, de ce nu? Ca doar are parul grizonat si poate-l dor si selele. Eu am marele noroc ca stau aproape de piata si, la cate obstacole am pe stradutele laterale (masini parcate aiurea, nameti necuratati etc.), pana scot masina din parcare... m-am dus si m-am intors de doua ori. Dar, dac-as avea un snow-mobil, nu m-as da in laturi sa-l man pana la sifoane, precum Popescul din povestea noastra :).Danhttps://www.blogger.com/profile/16502203369605910896noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-12318196830795503742011-01-30T08:02:01.272+02:002011-01-30T08:02:01.272+02:00Tema propusa de tine este atat de vasta , de gener...Tema propusa de tine este atat de vasta , de generoasa , incat nici nu stiu de unde e bine s-o apuc ...Am trait momentul initierii in soferit inainte de caderea SSMD dar ...am picat la indemanare . Mi-am zis ca nu sunt destul de copt pentru a trece de la mersul pedestru la cel pe pneuri asa ca ...mi-am scos din cap ideea , pe care mi-am reintrodus-o atunci cand eram dupa un concediu petrecut pe la tara .Din spirit de economie , din gara nu luam un taxi ci coboram la metrou . In juma' de ora ajungeam in cartierul meu , mult iubit , urcam scarile pana la suprafata , incarcat cu bagaje ca un magar .Abia ma tineam dupa consoarta si copil , pe drumul ce ducea la o statie de tramvai , caci mai aveam cam un kilometru pana acasa . Acela a fost momentul starnirii ambitiei de a schimba statutul de vasnic pieton . Ce am castigat ? Ce am pierdut ? Am castigat ceva in greutate si de atunci , castig mereu ...comoditate , rapiditate -transformata intre timp in lentoare , placerea condusului - devenita in ultimul timp un supliciu datorat aglomeratiei de pe strazile bucurestene .Am pierdut placerea de a ma intalni cu fetzele cunoscute prin statiile si mijloacelor de transport pe care le frecventam inainte ...Este o poveste frumosa , aceea a felului in care poti comunica cu cei pe care-i intalesti la aceleasi ore , cat pleci si revii de la munca , prin metrou sau RATB ...Hehehe ...Cate cuceriri poti face daca vrei sa dai curs sagetilor unor priviri pline de fel de fel de intelesuri ...Daca nu vrei , nu faci ...Dar vine o vreme , cand vei regreta ...Raduhttps://www.blogger.com/profile/08141036711624574360noreply@blogger.com