tag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post132538334788411272..comments2022-11-02T14:35:34.738+02:00Comments on De-a Bubumaia: Emigrant - partea unububumaiahttp://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comBlogger11125tag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-36868066833142202642012-02-09T22:58:07.083+02:002012-02-09T22:58:07.083+02:00Poţi să mă crezi că nu cunoşteam finalul poveştii ...Poţi să mă crezi că nu cunoşteam finalul poveştii tale... bănuiesc că va apare în curând. Aşteptăm!<br />SalutăriMihaihttp://paulmelian.de/blog/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-72286361318494779232012-02-09T22:34:30.102+02:002012-02-09T22:34:30.102+02:00Seară bună, Mihai! Și mulțam frumos de vizită!
Cin...Seară bună, Mihai! Și mulțam frumos de vizită!<br />Cinstit să fiu, i-am invidiat, într-un fel, pe oamenii ca tine. Netemători să-și asume riscuri, să înfrunte situații limită. Mărturisesc cinstit că io-s mai bleg, mai contemplativ (nu neapărat în sensul deștept, mă-nțelegi). Hai să-ți zic: cam la vreo 2-3 ani după ce ai fugit tu, am avut un coleg de muncă pe care-l chema Liviu Burețiu. Doar vreo câteva luni. Omul decisese că lumea în care s-a născut și în care a crescut până i-au dat tuleiele nu e lumea în care vrea să trăiască mai departe. Cunoști sentimentul mult mai bine decât mine, nu-i cazul să dezvolt. Ei bine, el a încercat calea legală. Cerere de plecare (sau, mă rog, cum s-o fi chemat) ori mai știu eu ce alte demersuri. Cert e că, în buna tradiție a vremii, multă vreme l-au bătut băieții cu ochi albaștri temeinic, doar-doar s-o răzgândi. Și, pe măsură ce ăia îi tot umflau cocoașa, încăpățânarea lui creștea precum cozonacul. Și-ntr-o bună zi, reușește omul să strecoare o scrisoare, el știe pe ce filieră, spre „Europa Liberă”. Scrisoarea ajunge unde trebuie iar Liviu Burețiu este citat pe postul atât de ascultat în perioada aceea ca fiind unul dintre cei mulți căruia regimul de atunci îi încălcau flagrant drepturile. Imediat după aceea, primește acceptul să plece. Era perioada în care Ceaușescu făcea unele gesturi de bunăvoință lăsând să plece ceva mai mulți oameni (evrei, mai ales). „Am mâncat bătaie de m-am căcat pe mine, îmi zicea Liviu în ziua în care a primit confirmarea, da' pân'la urmă tot io i-am spart în gură, morții mamii lor!”. Știu, nu sună prea academic dar nu cred că altfel aș zugrăvi mai bine momentul de atunci. <br />Nu mai știu ce-a făcut după aia Liviu. Sunt convins că are și el, ca și tine, o poveste de om care s-a luptat cu soarta și a întors-o. Știu, toată lumea știe, că viața multor oameni plecați în cele zări e un amestec dureros de zbateri și împliniri, de durere și bucurie, de lacrimi și surâs. Hai că dau în patetic, ajunge...<br />Curios cum finalul comentariului tău e identic cu finalul poveștii mele. Poți să mă crezi că n-am plagiat, am scris povestea cu ceva vreme în urmă.<br />Cele bune, om mai vorbi...bubumaiahttps://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-33254834898521695682012-02-09T21:38:08.241+02:002012-02-09T21:38:08.241+02:00Heheeee! Ce-mi place musiu Coluche! Când vine pe l...Heheeee! Ce-mi place musiu Coluche! Când vine pe la noi îi dau o țuică!<br />Să mă ierți, n-aș vrea să marșez prea mult pe tema trufiei lor, a frustrărilor mai mult opri mai puțin transparente. Am auzit că suferă pentru că chestia aia care leagă lumile se cheamă, de fapt, Personal Computer ci nu Ordinateur și că limba care galopează pe inter-net (nu inter-filet) este engleza ci nu spumoasa, savuroasa sprințara limbă franceza. Care-mi place de mor, în paranteză fie spus.<br />Altminteri, zic și eu că superioritatea, atâta timp cât nu se măsoară cu metrul kila ori amperul, este neaplicabilă ca element de comparație între diverse modele culturale naționale. Dacă, însă, te hotărăști să aplici noțiunea la însușiri cum ar fi, să zicem, hărnicia, cinstea, creativitatea unui popor sau altul s-ar putea să cazi oleacă pe gânduri. Ba, poate, dacă ai fi tentat să te uiți și cât a pus un popor ori altul în sacul cu comori al omenirii, e posibil să constați că sunt niște diferențe date naibii și atunci mai că ajungi să înțelegi de ce tot cântă cocoșul pe gard înfoindu-și gușa. Individul definitoriu pentru un astfel de popor realmente superior (baronul, de exemplu) este egal cu el însuși tot timpul, într-o superioritate pe care o trăiește firesc, fără nevoia de a o impune în vreun fel. Ce diferență, nu-i așa, între naturalețea nobilă a unui om superior față de meschinăria țipuriciului scribilos ori a comediantului cel trist de la Tv care cedează tentației de a umili un întreg popor prin ironii ieftine ori comentarii vădit răuvoitoare! Degradant nu atât pentru ținta lor cât pentru ei înșiși. <br />Mă rog, fie la ei acolo...<br />Na, că m-am înfuriat!!bubumaiahttps://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-4454948966742254072012-02-09T12:05:40.527+02:002012-02-09T12:05:40.527+02:00Povestea mă provocă, fiind eu însumi cu fundul în ...Povestea mă provocă, fiind eu însumi cu fundul în două luntri. Să vă spun alta. El fuge din ţară la începutul lui 75, găseşte o Ea româncă la Köln şi se însoară. Face carieră bunicică, se mută cu slujba prin toată Germania, ajungând în final în apropiere de Heidelberg(!). În 89, în toiul revoluţiei, îşi petrece de unul singur concediul de iarnă în ţară, pentru că Ei îi era frică. La începutul lui 90 se gândeşte să se întoarcă în România dar ea se opune. Se desparte de Ea, se căsătoreşte cu o nemţoaică cu doi copii, se pensionează şi acum trăieşte împreună cu nemţoaica lui mai mult în România. Iar când se află aici, îi e dor de Germania. Şi viceversa.Mihaihttp://paulmelian.de/blog/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-10415388903603834442012-02-09T10:20:49.674+02:002012-02-09T10:20:49.674+02:00Hm... Îmi dai ghes la vorbă. Ar fi multe de spus c...Hm... Îmi dai ghes la vorbă. Ar fi multe de spus cu francezii şi englezii. Voi spune doar că şi la ei, ca şi la noi, sunt uscături şi comori. Sunt oameni prin Normandia sau Alsacia care sunt ca ardelenii sau moldovenii noştri, greu pătrunzi într-un grup de-al lor, fiindcă au anumite standarde, dar când ai intrat, te-au adoptat cu totul şi nu te mai lasă. Cunosc un astfel de personaj care e baron (realmente, cu blazon, particulă şi restul) dar n-are câtuşi de puţin fiţe şi aburi, ba a mai cuplat asta şi cu meseria de director financiar la o bancă, pianist şi în timpul liber pasionat de cristaluri, cu un suflet de aur. Voiam să mai spun că francezii au şi scuze, să nu fim răi. Toate filmele sunt dublate, nu aud limba engleză decât la şcoală, cu un profesor mai mult sau mai puţin bun, şi atât. Şi nu doar engleza, ci şi celelalte limbi. Cei care ştiu spaniola sau germana, le ştiu din familie. Dacă-i auzi vorbind engleza, şi sunt convinşi că e engleză, jumătate din ce spun nu înţelegi, din cauza accentului diferit. Un britanic, auzindu-i, ar fi fost deja cu mâna pe telefon, să sune la poliţie sau la salvare că-l agresează verbal, sau în cel mai bun caz ar fi dat din umeri, privindu-l ca pe un dus cu vaca. Pe de altă parte, e o politică de stat, chipurile protecţionistă faţă de limba naţională şi naţie, aceea de a traduce totul în franceză, de la prospecte la filme, reclame, tot. (Prima oară am râs când am auzit-o p-aia cu "disque dur" şi cu "souris"...) Pe urmă, sistemul lor de învăţământ e catastrofal... E tematic, nu cronologic, cum a învăţat generaţia mea, iar după mine asta creează confuzii şi goluri culturale. Se adaugă faptul că tinerii lor sunt ca şi ai noştri, ca teflonul, cum spunea cineva prin Cyberia, nu se lipeşte nimic de ei, afară de zeul ban şi modelul fotbalistului sau al pupezei/piţipoance de "succes". Şi se mai adaugă greşeala statului lor ulterior poveştii cu Algeria, când au deschis, penitenţi, graniţele unei emigraţii care acum îi sufocă. Asta e şi explicaţia pentru care sunt împotriva ţiganilor şi pentru care, când îi asimilează pe români acestora, sunt foarte jignitori. Nu spun că sunt de acord cu toate astea, le constat doar. Nu cred că vreun popor e superior altuia pe glob, cine începe să creadă asta e în pericol să (re)devină nazist. Fiecare naţie are un patrimoniu cultural unic şi personal, când plec pe undeva, asta caut, din motive pur egoiste, ca să-mi mobilez biblioteca din cap şi să ţin viu neuronul ăla de se zbate de nebun acolo. <br /> Miss Thatcher a fost o persoană foarte interesantă, deşi adjectivul ăla "de fier" ar trebui atribuit mai mult consilierilor ei. (Sunt o feministă moderată şi îmi place să mă obiectivez când pot, o femeie nu poate face totul singură şi uneori cade în ridicol încercând să egaleze bărbaţii.) Dar era o femeie inteligentă şi ştia să lupte, sau cel puţin să joace şah politic. În privinţa cocoşului galic, mi-ai dat o idee de articol. Aici, mă mulţumesc să repet ce-mi spune Peter Pan al meu, francezul, repetându-mi o glumă de-a lui Coluche al lor, comic foarte îndrăgit şi critic politic din perspectiva omului obişnuit: " Francezii au ales cocoşul ca emblemă fiindcă e singurul animal care reuşeşte să cânte când e cu picioarele în rahat. " De altfel, Coluche s-a prezentat în alegeri în 1981, doar ca să-i enerveze pe toţi, dreapta şi stânga deopotrivă, cu deviza "Bleu, blanc, merde" !! :) Ah, umorul francezilor... Ca şi al britanicilor...Vocea-de-departehttps://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-84514738729639632872012-02-08T11:32:19.133+02:002012-02-08T11:32:19.133+02:00Hehehe... lumea e tare mică, dragă Voce! Și chesti...Hehehe... lumea e tare mică, dragă Voce! Și chestia asta se aplică nu numai persoanelor ci și întâmplărilor similare.<br />O cunoștință, bun vorbitor de franceză, a trăit o situație perfect asemănătoare în Paris. Tot într-o tutungerie, tot cu un pachet de țigări. Singura diferență: era Dunhill, nu Pall Mall. Șablonul fiind același, a căpătat ce a vrut doar după ce a indicat cu mâna, ca și tine. ”Aaa, mais biensur, Diunil”, a conchis vânzătoarea. În aceeași ordine de idei, nu mă pot abține să cârcotesc pe marginea scoțoșeniei lor. Știi, școala, lecturile și bruma de franceză care s-a legat de mine m-au format într-un spirit de simpatie pentru Franța și francezi. Cu oarecare regret trebuie să spun că mi s-a pus rău pata pe ei de o bună bucată de vreme. Știu bine că sunt un popor cu o istorie atestată de nu știu câte mii de ani, admir fără rezerve patrimoniul lor cultural, pot chiar să înțeleg tentația lor de a se considera superiori multor alte popoare (am formulat bine? parcă sună aiurea...). Dar, știi ceva? Am citit undeva o zicere tare deșteaptă atribuită „Doamnei de fier”, Margaret Thatcher: „Being in power is like being a lady. If you need to say you are, you are not”. Parcă s-ar putea extrapola atitudinii lor cocoșești (sic!), nu crezi?bubumaiahttps://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-6858304026785953162012-02-08T09:54:24.565+02:002012-02-08T09:54:24.565+02:00Bună, Bubu. Pentru mine, repet, nu e atât de sensi...Bună, Bubu. Pentru mine, repet, nu e atât de sensibil. Distanţa e relativ mică, două ore de avion nu înseamnă o veşnicie, Internetul o face şi mai mică, limba mi-e foarte familiară, poate doar lipsa stilului de prietenie din ţară să-mi dea nostalgii. Ştii tu, genul de prieteni care năvălesc peste tine sau peste care năvăleşti la orice oră din zi sau din noapte fără probleme, ca şi cum ţi-ar fi rude, cu care împarţi de toate, necazuri sau bucurii şi vacanţe deopotrivă. Şi natura muncii mele mă izolează fizic, însă practic, Internetul a contrabalansat totul şi de multe ori îmi spun că, în fond, am un mare noroc, pot discuta lucruri interesante cu cunoştinţe şi prieteni virtuali pe care altfel n-aş fi avut ocazia să-i cunosc. Nu te teme, n-ai lezat nimic, cel puţin nu în cazul meu. Cum spuneam, sunt cazuri şi cazuri. Al meu e cazul fericit, deşi, recunosc "în nemernicia mea" că am calculat puţin. N-am plecat ca Ea, El şi Cea Mică din povestea ta într-o lume necunoscută, n-am retezat toate punţile, nici măcar cele profesionale, n-am schimbat decât un decor şi o stare socială şi, deşi cunosc două limbi şi... jumătate, (fiindcă germana mea a ruginit până la nivelul în care pot folosi doar fraze scurte, esenţiale,) am ales-o pe cea în care mă simt cel mai bine. Deşi, am descoperit cât s-a schimbat realitatea acestei limbi şi nu încetez să acumulez ca buretele tot felul de lucruri noi. Un singur exemplu îţi dau, ştiam ca tot omul că ţigări se traduce cu "cigarettes" şi cum fumam pe atunci, am cerut în tutungerie un paquet de cigarettes. Amabil, vânzătorul mi-a spus că n-au toalete acolo şi am rămas lejer interzisă. I-am explicat că vreau un pachet de Pall Mall, mi l-a dat după ce i-am arătat cu mâna. În maşină, am întrebat de ce n-am fost înţeleasă. Explicaţia: în argou, ţigări se spune "clope" cel mai des, se cere "un pac de clopes" iar de pronunţat ţigările pe care le voiam eu, e o catastrofă. Francezii spun "palmal" nicidecum "polmol" ca englezii, d-aia se uita ăla trifazic, dar amabil, cum fac ei în general cu turiştii, pe care-i privesc ca pe nişte copii tâmpiţi ce trebuie îndrumaţi. Cred că dacă-i ziceam că vreau "lights" în loc de "bleus" se împuşca. Cum vorbesc francezii engleza, e altă mâncare de peşte, e o catastrofă de care râd zilnic, dar e aşa de fain să faci comparaţii culturale şi lingvistice, că nu încetez să mă distrez... (Ups, iar m-am întins la vorbe...)Vocea-de-departehttps://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-40381194119473098752012-02-07T22:48:10.813+02:002012-02-07T22:48:10.813+02:00Seară bună, Voce!
Am să fiu sincer: mă temeam că a...Seară bună, Voce!<br />Am să fiu sincer: mă temeam că am atins un subiect sensibil pentru tine, pentru alții ca tine și am fost destul de crispat pe tema asta, deși, îmi place să cred, abordarea mea n-ar trebui să lezeze. Așa încât comentariul tău vine, într-un fel, ca o alinare. Mulțumesc pentru asta!<br />Ooh, sigur, Bubu e perfect. Maia este cealalță jumătate, după cum știi deja. <br />La fel de sincer trebuie să-ți spun că ideea acestei postări a mijit după articolul tău cu țiganii. Înțelegi de ce, sunt sigur. Dincolo de imaginea urâtă pe care ne-o clădesc câteva zeci de nemernici, există, în lumea largă, milioane de români onești, muncitori, unii de o calitate morală și profesională, excepțională a căror poveste trebuie spusă.bubumaiahttps://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-38684567023587821112012-02-07T22:32:19.582+02:002012-02-07T22:32:19.582+02:00Știi, Radule, n-aș vrea să răspund în locul lor la...Știi, Radule, n-aș vrea să răspund în locul lor la întrebarea ta. Mă gândesc că n-aș fi conscvent cu ceea ce spuneam în preambul. Așa, în mare, nu e greu de priceput: oamenilor le era mai bine în Germania decât aici. De ce oare? Ei, uite, tare mă tem că măsura judecății confortului lor psihic este exclusiv a lor, nu a mea și nici a altora.bubumaiahttps://www.blogger.com/profile/10666945291487905679noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-67531989458009126572012-02-07T16:41:51.060+02:002012-02-07T16:41:51.060+02:00Am auzit multe poveşti din astea, trăiesc şi eu un...Am auzit multe poveşti din astea, trăiesc şi eu una, poate doar mai romantică într-un fel, dar pot să spun că e adevărat, Bubu (că nu-mi vine să zic bubumaia, sună feminin :) ) ce ai spus la început. Nu ne putem aşeza în pantofii niciunui emigrant şi nu putem judeca pe nimeni. Nici generaliza. Fiindcă emigraţia şi imigraţia sunt doar un mare snop de cazuri particulare. Care mai de care mai interesante, mai tragice, comice sau romantice. Dar cazuri. Iar când le afli, generează nostalgie mai mult decât orice, deşi uneori agaţă şi invidie sau tristeţe din mers. Eu aveam o "răfuială romantică" veche cu Parisul, de când aveam câţiva ani, mi-am împlinit-o după vreo treizeci, total întâmplător, datorită unei încrederi în vise şi a unui pariu cu viaţa. Nu mi-am dorit niciodată să locuiesc în Paris, e prea obositor, agitat, nebunesc, copleşitor, preţios. Sufletul meu e într-un sătuc de pescari în Normandia, Honfleur, la vreo două ore şi-un pic de Paris, unde m-aş duce şi mâine, dacă n-ar fi năvălit atâţia englezi acolo, cât să-i salte preţurile ca la balamuc. Aşa că stau prin regiunea pariziană, unde încă râul e râu, iepurii vin în parc, raţele sălbatice nu mai pleacă iarna şi din fericire respiri oxigen şi nu noxe. Mi-e bine la sat şi nu suspin după metropole, chiar dacă m-am născut într-una. Vin anual în ţară, încă iubesc Cotrocenii şi alte colţişoare dragi din Bucureşti, simt uneori dur dorul de rude şi prieteni, dar recunosc că am noroc, m-am îndrăgostit de o cultură frumoasă, am scris întâi în limba asta şi pe urmă în română şi pe asta am urmat-o. Cel mai greu cred că e să pleci într-un loc unde nu ştii limba, e cea mai urâtă izolare posibilă şi rezistenţa şi puterea de adaptare a celor ce au sacrificat atâtea pentru asta e admirabilă. Sper să şi merite, le urez tuturor asta.Vocea-de-departehttps://www.blogger.com/profile/03456179855186477164noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4572351503349930459.post-48894890147366731542012-02-07T06:49:24.661+02:002012-02-07T06:49:24.661+02:00Povestea ta , Bubule , ma duce cu gandul in mai mu...Povestea ta , Bubule , ma duce cu gandul in mai multe directii simultan . O sa o iau pe cararea care-mi convine cel mai mult . Pe celelalte le las sa ma mai astepte oleaca . Cunosc o familie care are o istorie ce suna cam asa : el era student la medicina ea lucra la o intrepridere bucuresteana , era secretara unui directoras . El , schimba facultatea cu cea de matematica . Ca sa-si faca buletin de Bucuresti , se face sofer de troleibuz . Se casatoresc , au un baietel si pleaca in Germania . Lasa totul balta . Deja se imputise rau viata pe aici . El se angajeaza sofer pe TIR , ea -Dumnezeu stie ce-a facut . Habar n-aveau de germana . Si acum , pensionari , au incercat sa revina in Romania . Pustiul lor s-a acomodat repede cu viata de aici . Si a ramas aici . Ei au revenit in Germania . Nu pot intelege viata din tara in care s-au nascut ...Oare de ce ?Raduhttps://www.blogger.com/profile/08141036711624574360noreply@blogger.com