miercuri, 20 aprilie 2011

SISTEMUL... la treabă I

 Partea II

Partea trei: Sistemul la treabă I

–Ce mizerie! șoptește printre dinți coborând din tramvai.
Ce mârlani! Oare de ce nu sunt în stare să se spele odată pe zi? Măcar dimineața? Plus că putea să jure că a simțit palma unuia pe cur. Ce tupeu!! De-ar fi arătat mai de Doamne’ajută..
Știa la ce se expune, însă, după ce-a intrat adânc în buget, irosind pe cheltuieli neprevăzute, și-a zis că n-o s-o omoare un drum cu ITB-ul până la serviciu. Acolo știe ea cum să scoată de-o amărâtă de cursă cu  taxiul. Că e lucru știut, dacă nu curge, pică… doar n-a inventat ea Sistemul.
Doamna Mimi își reproșează că s-a zgârcit și n-a luat, ca de obicei,  un taxi. Alaltăieri n-a mai ținut cont de restricțiile autoimpuse și a ieșit la cumpărături neprogramate. Era deprimată. În definitiv, ce-ar fi putut să facă? Trebuia să-și ostoiască, cumva, durerea. Putea, desigur, să meargă direct acasă de la serviciu. Însă știa că n-o să scape de imaginea chinuitoare a lui Cornel care o înghesuie pe nemernica aia în closet.  
Atunci s-a hotărât. O să-și ia pantofii ăia, ducă-se naibii! Trebuie să-și bucure cumva sufletul. Îi cumpără, îi pune pe măsuță și-o să-i tot privească. Poate uită.
În fond, de ce-ar tot strânge bani? Nici n-o să aibă destui ca să-și cumpere, să zicem, o casă d-aia pricopsită ori o mașină de fițe. Nu… nici nu vrea mașină. A încercat să-și ia permis de conducere și a descoperit ceea ce, de altfel, știa de mult timp. Nu are nici cea mai mică aptitudine ca să conducă o mașină. Sigur, mulți alții care conduc sunt exact în situația ei, doar că nu au bunul simț să înțeleagă.
Casă? Poate. E așa de sătulă de bloc!
Valerica! Otreapa dracu’!
Trece, imperial, printre petenții care populează aleea de la intrare în sediu. Nu se grăbește, merge încet, privindu-i. Nu se poate abține să facă o evaluare. Vreo doi dintre ei sigur cotizează, își zice. Papagali, formați de atâția ani de educație ante-revoluționară. Bine, mai toți sunt pensionați de vechiul regim, dar nu toți au de unde „să dea”. Vai de mama lor, abia au ce mânca, după ce dau 80% din bani pe medicamente.
Parcă ar mai fi vreo  doi cotizanți potențiali, dacă ea își face numărul cum trebuie.
-          Săru-mâna, doamna Mimi! îi dă binețe Francezu.
Ochii i se luminează, glasul e plin de optimism. Îi deschide ușa cu un zâmbet larg întins pe toată fața lui negricioasă.
-          Bună dimineața, îi răspunde ea. Și-i zâmbește mecanic, neangajant, trecând pragul ușii pe care Francezu i-o deschide, condescendent.
Știe… Nu-l respinge fățiș, dar încă n-are nici un gând să-l încurajeze. Îi mai zâmbește uneori, mai stau cinci minute de vorbă când e în toate bune dar inima ei e tot acolo...


click pentru urmare 

2 comentarii:

  1. Vezi tu Bubule cum esti ? Ai lasat pauza intre episoade si nu-mi mai amintesc cine e doamna Mimi si ce strutura psihologica are , cine-i Francezu' si ce hram poarta el in povestea asta ...Cine este impingatorul Cornel si de ce nu lucreaza el la metroul din Tokio ci la closet ? Acu'o sa trebuiasca sa recitesc tot" Sistemul " , asa ca te rog sa nu te superi pe mine ...Revin ! Cu toate ca-ti spun un lucru pe care-l stie toata lumea : cel mai tare impingator n-a fost Cornel ci unul ...Florin , cu nume de pom fructifer . El a recunoscut asta , in vazul tuturor la emisiunile de pe TVR 2 , duminica pe la pranz , cand ne era foame si numai de impinsul lui nu ne ardea ...))))) Si el impigea vagoane de zor , cred ca il angajasera aia de la CFR -marfa , inainte de a ajunge in faliment total ...Te las , ca nu se cuvine ca un comentariu sa fie mai lung decat reviewul insusi ...Pe curand , prietene ! Iti doresc un Paste fain !

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh,cel mai rău e că începusem să uit și eu...
    Mulțumesc pentru urare, dragă Radule, acum numa' bine mă pregătesc de 1 Mai muncitoresc. Lucru pentru care se cuvine să-ți urez ceea ce urează tot omu' de 1 Mai: să sfârâie micii pe grătar și să nu-ți cadă dinții de la berea prea rece!!

    RăspundețiȘtergere